Dinamo, Teja-vu. Mihai Mironica scrie despre cum a fost bagat "fotbalul in insolventa" de noua echipa adusa iarna asta la Dinamo

Imaginea definitorie pentru partida de la Targu Jiu nu este alergarea cocosata a lui Roman spre deschiderea scorului, nici panoul publicitar care, glumind un pic, a cedat sub un Eric cu o euforie supraponderala. Imaginea de afis a acestei prime partide de dupa revolutia de iarna de la Dinamo, in care a fost adusa o echipa intreaga in Stefan cel Mare, este cea a arhitectului acestei constructii, Daniel Stanciu, prabusit imbufnat intr-un scaun de pe banca tehnica a echipei sale. Stanciu vedea cum adversara joaca asa cum si-ar dori el sa joace propria echipa. Cu nerv, cu un joc de pase excelent, compacta in aparare, cu finalizatori de clasa. 

Distanta este uriasa intre aplombul zilelor trecute, “din vara ne batem cu Steaua pentru titlu”, “vrem locul doi si Cupa Ligii in acest sezon”, si realitatea cruda din teren. Dinamo a traversat cea mai proasta jumatate de an din istoria sa din punct de vedere defensiv, iar in prima partida a returului a aparut cu un acelasi cvartet devenit faimos intr-o campanie publicitara pentru un cascaval Schweizer. Ironia face ca la adversarii din Targu Jiu sa fi jucat precis, meticulos, Cordos, fundasul de care dinamovistii si-au batut joc intr-un mare fel, concediindu-l de doua ori in aceeasi iarna. Pe langa nevinovatul Nedelcearu, care in loc sa invete pentru teza la chimie, bate mingea pe coclauri la Targu Jiu, umilitul Cordos sau capitanul lui OFK Belgrad, Vasiljevic, adus si el in aceasta iarna la Pandurii, par un Maldini, un Belodedici. Sigur ca in cazul lui Nedelceau se pune placa despre viitor, dar de la ultimul moment demn al lui Dinamo au trecut deja ani buni si fanii ar cam vrea sa vada si ceva prezent, nu doar fantasme al viitorului. 

Dinamo a aparut in teren cu multe nume noi, Niculae, Grozav, Cristescu, cu care se fac pagini frumoase de ziar. Cand a venit insa vremea faptelor, acesti baieti au aratat ca niste fosti fotbalisti buni, suprinsi ca fotbalul mai trebuie jucat si pe teren si nu doar pe la microfoane.

Acest grup trebuie inchegat, desi pentru asta a existat o ditamai perioada de intersezon, de un antrenor care nu este recomandat decat de o campanie in care a condus o echipa la salvarea de la retrogradare. Dinamo, odata un apogeu al unei cariere de antrenor, este acum o barcuta pe care-si fac ucenicia in golful linistit al locurilor mediocre din clasament tineri fara nimic notabil in spate precum Stoican, Danciulescu sau Teja. In cazul celui din urma, managerul Daniel Stanciu intrevede un antrenor de clasa. Asa sa fie, deocamdata vedem o echipa gonflata in presa, dar cu un joc in insolventa.