E normal ca David Popovici, Simona Halep, Radu Drăgușin, Gică și Ianis Hagi, lotul de canotaj, echipa națională de fotbal, FCSB, starurile momentului și fostele glorii ale fotbalului și ale sportului românesc să-și primească partea lor de atenție și un tratament preferențial. Dar vârful piramidei este îngust, strălucitor, amețitor și, de multe ori, eroii pierd spiritul sportului pur. Eu vreau să îi amintesc pe eroii necunoscuți ai sportului românesc. 

"Îi admir pe tinerii care se încăpățânează să continue, deși unii se duc la teren sau la sală cu burta goală"

Vreau să le mulțumesc copiilor de 5-6 ani care se apucă de sport, deși nu au condiții decente și 99% dintre ei nu vor ajunge sportivi profesioniști și nu vor face bani din pasiunea lor. Îi admir pe tinerii care se încăpățânează să continue, deși nu au terenuri, nu au echipament, nu au vitaminizare, câteodată nu au parte de antrenori de nivel înalt, iar unii se duc la teren sau la sală cu burta goală și cu echipamentul uzat. Îi stimez pe părinții care stau pe marginea terenului și se consumă mental și financiar pentru copiii lor, deși ar putea să cheltuie banii pe shopping sau vacanțe. 

Admir sutele de mii de români care merg la sală, joacă o miuță cu prietenii, înoată, pedalează și fac mișcare pe banii lor. Aplaud persoanele care continuă să facă sport și continuă să lupte, deși ies de la locul al patrulea în jos, într-o țară unde doar primele locuri contează. Trimit un gând bun către antrenorii care trăiesc pentru fenomen și, la fel ca Jurământul lui Hippocrate în cazul medicilor, nu își trădează convingerea că sportul este un domeniu sacru, așa că nu primesc mită, nu dopează sportivi și nu vin la serviciu doar pentru salariu. Pun mare preț pe fanii care îndură canicula și crivățul sau care își dau ultimii bani pe bilete, coregrafii, materiale și deplasări, dar și pe oamenii care își cheltuie averea pentru finanțarea cluburilor și infrastructurii sportive private.   

"Îi prețuiesc pe cei pentru care renta vigeră este visul la pensia de după 60 de ani"

În sfârșit, dincolo de sport, îi salut pe toți cei care se luptă pentru viața lor și doborârea unui record înseamnă să țină în frâu sau să învingă boala. Îi încurajez pe toți cei pentru care visul prezenței în Champions League înseamnă o vacanță la Mamaia sau la Sinaia sau un cadou pus sub brad copilului. Îi prețuiesc pe cei care echivalentul rentei vigere este visul la pensia de după 60 de ani, pe care majoritatea, probabil, nu vor mai apuca să o încaseze. Sunt încântat că încă România e ținută să nu se rupă la încheieturi de oameni decenți care muncesc, sunt corecți și încearcă să se îmbunătățească, fără să aștepte nimic în schimb. Le mulțumesc celor care încă mai sunt mândri că sunt români, acasă sau în pribegie, deși li se oferă în fiecare zi numeroase motive ca dragostea de țară să li se erodeze. 

Acesta este Elogiul Sportivului Necunoscut.  

Text și foto - Gabriel Chirea, contributor Sport.ro

Anul 2024, prezentat de Sport.ro în editoriale de redactorii Sport.ro:

CITEȘTE ȘI: Florin Caramavrov scrie despre Mihai Leu

CITEȘTE ȘI: Radu Stroe scrie despre Simona Halep

CITEȘTE ȘI: Vali Andronescu scrie despre Helmut Duckadam

CITEȘTE ȘI: Mihaela Simion scrie despre Bernadette Szocs