OPINIE Florinel Coman și lipsa reperelor: n-a vrut în țara unde „îți blestemi zilele”, dar a ales falsul absolut
Opinii
Florinel Coman va merge la Al Duhail.
E numele unei echipe de fotbal, nu al vreunui restaurant fițos cu specific arăbesc, așa cum ne-ar fi plăcut să credem. Pentru că e greu de acceptat că una dintre vedetele din campionatul intern va bate mingea în Qatar, țară care e pentru fotbal cam ce-i Dubaiul pentru turism.
În Qatar, stat autoritar care își vopsește obsesiv imaginea prin fotbal, se duc să-și dea ultima suflare fotbalistică jucătorii rămași fără combustibil și cei care nu mai au trecere în lumea profesionistă. Ca fotbalist de 26 de ani, de la Doha nu mai poți visa decât să treci granița spre vecinii saudiți, care au același fotbal palid, dar teancurile de dolari pătați ceva mai groase.
 (16).jpg?fm=jpg&q=80&fit=max&crop=4959%2C3712%2C348%2C0&w=190)
Florinel Coman se duce în Qatar, nu în țara unde „îți blestemi zilele”
Evident, Coman se retrage în Qatar pentru bani și pentru că doar această Al Duhail, care sună mai degrabă a maladie orientală, a pus pe masă cinci milioane de euro, atât cât era clauza lui „Mbappe”. Discuția ar trebui să se încheie aici, doar că un mic eveniment istoric nuanțează cumva situația.
În februarie, patronul de la FCSB anunța că Florinel Coman a avut o ofertă din Argentina! „Am avut pe Florinel Coman o ofertă de cinci milioane de euro. Clauza lui. Acum trei zile! El mi-a zis: ‘Băi, nea Gigi, ce zici dumneata, eu aia fac!’. L-am pus să îmi spună echipa. Era o echipă din Argentina. I-am zis: ‘Florinele, ai familie, apartament, ești în creștere de formă. Poți pleca la o mare echipă din Europa! De ce să pleci și să îți blestemi zilele în Argentina?’. Mi-a zis că oricum luase decizia.”
Așadar, Florinel Coman a întors spatele unei propuneri tocmai din Argentina, dacă e să-i dăm crezare lui Gigi Becali. Pentru patronul antrenor și vedeta viitoarei campioane a României, Argentina, țara campioanei mondiale, e un teritoriu în care „îți blestemi zilele”. De evitat, în orice caz, nu precum paradisul din Qatar, loc care altfel n-a văzut pase cu exteriorul până când n-au aterizat acolo primii sud-americani.
Qatar e falsul absolut în fotbal, iar Argentina e însăși fotbalul
Să facem un scurt exercițiu fonetic. Cum sună Boca Juniors, River Plate ori Vélez Sarsfield și cum sună Al Duhail, Al Wakrah sau Al Gharafa? Pare diferența de la scoici Saint-Jacques la hamsii. Că Florinel Coman, jucător de națională și star în Liga 1, n-o știe e dovada că în România nu mai există repere corecte. Fotbalul autohton e atât de toxic încât n-are nici măcar nas să miroasă unde-i valoarea și unde-i chiciul.
Nu doar că Argentina e campioană mondială și o țară în care, spre deosebire de Qatar, fotbalul e un stil de viață. Pasiunea din patria lui Messi și Maradona e în antiteză cu șeicii acoperiți care văd fotbalul ca pe o competiție între cămile. În timp ce Qatar e falsul absolut în fotbal, Argentina e însăși fotbalul.
Pe deasupra, dacă din Qatar nu mai vii în Europa decât în vacanță la rude, din Argentina migrează zilnic jucători spre toate colțurile bătrânului continent. Și nu doar puștani de perspectivă, ci băieți de toate vârstele. Pentru că, sosind din țara unde fotbalul e și poezie, și religie, au un certificat de calitate. Din Qatar se întorc cu eticheta de „expirați”.
Urmăriți SPORT.RO și pe Google News
