Gabriel Chirea, despre situatia sportului romanesc: "Saraca Romanie sportiva, tot comunista a ramas!"

De Gabriel Chirea:

In anul 2017, federatiile sportive si cluburile, asociatiile si ONG-urile tinute in viata cu bani de la bugetele locale si judetene, continua sa fie manageriate ca inainte de Revolutie, daca nu mai prost. Copii, nepoti, alte rude, prieteni si "pile", rasfatati, docili sau comozi, isi gasesc cu sutele sau miile un culcus caldut in cadrul unor structuri incarcate ca un pom de Craciun. Daca in strainatate multe sarcini au fost deja informatizate, iar unele federatii au doar 5-10 angajati, restul sarcinilor fiind externalizate catre firme private si voluntari, in Romania inca mai exista notiunea de "plimbator de hartii", "atarnator" si "taietor de frunze la caini", mascate sub denumiri ca "manager", "director" sau "expert". In plus, intr-o perioada cand cluburile si federatiile straine se finanteaza masiv din marketing, drepturi tv, ticketing, donatii si contracte de sponsorizare, ai nostri asteapta sa le pice para malaiata in gura si sa nu ii lase "tovarasii de la centru" sa sucombeze institutional.

Vremea sportului practicat exclusiv pentru medalii a trecut in aproape toata lumea, mai putin in Romania. Daca in comunism se compensau ratiile mici si cozile de la magazinele alimentare, penele dese de curent, lipsa apei calde, pumnii securistilor si alte neajunsuri cu medalii si titlurile luate de Nadia, Patzaichin, Nastase sau Steaua, acum exista nevoia acuta de rezultate pentru a justifica cheltuirea banilor publici in sport. In timp ce alte tari nu au atatea medalii si titluri ca Romania, dar nu au cetateni prinsi in bratele sedentarismului, sistemului medical, tigarilor, alcoolului, shaormelor si etnobotanicelor, romanii au ajuns sa mai faca sport doar cand butoneaza televizorul pe canalele de sport. E adevarat ca in afara de salile de fitness, nici nu prea ar mai avea unde sa faca. La nivelul de infrastructura sportiva, Romania din 1989 umileste Romania 2017, dupa ce mii de parcuri, terenuri si sali de sport din intreaga tara au fost lasate in paragina sau au fost distruse de mafia imobiliar-politica, pentru a face loc constructiilor generatoare de bani.

Romania a inovat rar in domeniul sportul si pregatirii sportive, dar cel putin in perioada comunista adapta metodele "furate" din strainatate la realitatile romanesti. Astazi, nici macar lucrul acesta nu il mai face. In timp ce mii de antrenori si instructori au plecat peste hotare, la fel ca multi sportivi, cei ramasi in tara, de multe ori slab pregatiti si neatinsi de darul pedagogiei, trebuie sa faca o pregatire compromisa din start, un fel de forma fara fond, in care urmeaza orbeste bucati din procese imprumutate din afara, fara sa aiba posibilitatile financiare sa le copieze complet.

Sportul continua sa se faca in Romania pentru aceleasi motive gresite pentru care se practica si in perioada comunista. Majoritatea copiilor nu fac miscare pentru ca vor sa fie sanatosi, sa isi dezvolte un corp armonios, sa fie mai disciplinati, sa scape de stresul cotidian si sa isi canalizeze spiritul competitiv, ci pentru ca parintii, care se sacrifica si isi doresc sa se realizeze prin intermediul lor, ii obliga. Asa ca ii forteaza pe copii sa faca sport de performanta pentru a ajunge sportivi renumiti si bogati, ca sa scape de saracie, complexe sau anonimat. Acesta e si motivul pentru care inca mai exista fenomenele "bagat pe pile" si "o atentie pentru dom' profesor", care imping de la spate copii netalentati si care distrug orice sansa de accedere la performanta celor care chiar iubesc sportul si au calitatile pentru a-l practica.

Tu ce crezi ca va realiza sportul din Romania in planul cincinal 2018-2022?