Gabriel Chirea | Meseria de fotbalist, asa cum o stiam in Romania, nu mai exista. Ce urmeaza?

Pe fondul gravelor probleme financiare aparute in fotbalul romanesc, meseria de fotbalist, perceput pana acum ca un sportiv rasfatat, care depune un efort minim si este recompensat cu mai mult decat ar trebui, incepe sa se devalorizeze. Deja, de la nivelul Ligii a 2-a in jos, lucrurile sunt clare: sa fii jucator profesionist in fotbalul romanesc nu numai ca nu iti mai asigura un salariu exorbitant, care sa iti permita sa strangi bani pentru o "pensionare anticipata" la 35 de ani, ci iti pune la indoiala supravietuirea zilnica.

Avem acum nenumarate cazuri de fotbalisti care vin cu bani de acasa pentru ca nu sunt platiti cu lunile (exista si jucatori care a stat neplatit mai mult de 1 an de zile), sportivii sunt pacaliti cu insolventa si nu mai primesc salarii restante de zeci sau sute de mii de euro, iar falimentul fulgerator al echipelor demolate de datorii si retragerea intempestiva a unor "patroni" ("actionari", "finantatori", "investitori") distruge munca si sacrificiile de ani de zile. 

Desi la prima vedere pare un razboi impotriva salariilor imense si o masinatiune a patronilor prea zgarciti sa plateasca jucatorii cu sume corecte, e de fapt o cauterizare si o dezinfectie a unei rani hemoragice prin care s-au scurs ani de zile din bugetele cluburilor sume nejustificat de mari de bani. Astazi e clar pentru toata lumea ca bula financiara din fotbalul nostru s-a spart, iar principalii pierzatori sunt jucatorii prezenti si viitori. Noua regula pare sa fie "cine nu produce, nu mananca". Va dati seama ca Lobont avea la Dinamo, in 2009, un salariu de 600.000 de euro pe an? Cazul sau nu va mai putea fi repetat in viitorul apropiat, atata timp cat cluburilor le e tot mai greu sa se califice in mod repetat in grupele competitiilor europene, sumele luate in schimbul majoritatii jucatorilor romani transferati in strainatate sunt din ce in ce mai mici, finantarea cluburilor din bani "negri" sau "gri" a devenit aproape imposibila, iar oficialii cluburilor continua sa caute finantarea dintr-o singura sursa si sa evite complicatiile si eforturile cautarii altor fonduri.  

Albin castiga de 12 ori cat Costache! 

Calculele sunt greu de facut, deoarece majoritatea cluburilor se ghideaza dupa o regula a netransparentei financiare, dar putem sa facem un exercitiu de imaginatie. De exemplu, sa luam exemplul lui Dinamo, un club echilibrat dupa iesirea din insolventa in septembrie 2015, care il are ca unic finantator pe omul de afaceri Ionut Negoita si care are un fond de salarii mediu pentru nivelul Ligii 1. Din cadrul lotului dinamovist, "cobaiul" este Steliano Filip - international roman, capitanul echipei si cel mai promitator produs de export in acest moment. Despre Filip se spune ca are un salariu lunar net de 4.000 de euro (fara prime de joc si bonusuri de performanta) si ca este extrem de nemultumit de nivelul acestuia, fiind nerabdator sa se transfere la un club din strainatate pentru a avea o remuneratie mult mai mare. El se afla undeva la jumatatea acestui clasament la Dinamo intre juniorul Costache (1.000 euro) si Albin (12.000 euro). 

Ceea ce probabil nu intelege Filip este ca salariul sau de 18.000 de lei pe luna, ajunge de fapt la 26.000 de lei dupa plata taxelor catre stat, ceea ce inseamna aproximativ 12,5 salarii minime pe economie, care de la 1 februarie 2017 se ridica la 1.450 lei. Deci prestatia lui Filip o costa pe Dinamo cat cuantumul salariilor angajatilor unei firme mici si mai primeste, probabil, la fel ca multi colegi din lot, din partea clubului cazare, masa, vitaminizare si masina.    

Ce produce, in schimb, Filip si colegii lui? In 2017, Dinamo a primit 3,3 milioane de euro din drepturile tv pentru locul al treilea ocupat la finalul sezonului in Liga 1 (banii vin in rate, iar prima dintre acestea acopera de obicei salariile restante din editia precedenta de campionat). De altfel, banii veniti de la televiziuni reprezinta in medie 75% din bugetul unui club din prima divizie de fotbal din Romania. Insa, urmatoarea licitatie se va desfasura in vara anului 2019, iar specialistii apreciaza ca suma contra caruia vor fi cumparate va ajunge doar la 40-60% din cuantumul actual (34,1 milioane de euro), deci va fi din ce in ce mai greu pentru o echipa sa se finanteze exclusiv din aceste drepturi.  La aceasta suma s-au adaugat 400.000 de euro dupa adjudecarea Cupei Ligii, plus alte doar 2-300.000 de euro din marketing, din cauza ca magazinul din fata stadionului din Stefan Cel Mare ii apartine in continuare lui Nicolae Badea, si 3-500.000 de euro din sponsorizari (Orange, Honda).  

De 3x mai putini spectatori decat in Germania 

In conditiile in care Liga 1 a avut in sezonul trecut o medie de spectatori per meci mai mica decat 3.Bundesliga (Liga a 3-a din Germania) si League Two (Liga a 4-a din Anglia), Dinamo a fost a doua dintre echipele din campionatul intern in privinta asistentei pe intreg sezonul, cu o medie de 5.000 de persoane prezente la fiecare partida. Cum "cainii" au fost gazde in 18 meciuri pe teren propriu in Liga 1, 1 in Cupa Ligii si 1 in Cupa Romaniei, iar media pretului biletelor a fost de aproximativ 30 lei, Dinamo a incasat din vanzarea tichetelor in intregul sezon aproximativ 3 milioane lei (650.000 de euro), cat sa ii ajunga sa plateasca cheltuielile de organizare si amenzile date pentru tortele galeriei. 

Cu tot cu banii rezultati din vanzarea de jucatori si cu un mic aport din partea actionarului majoritar, Dinamo a avut un buget programat de 5,5-6 milioane de euro pentru sezonul 2016-2017, aproape de trei ori mai putin decat rivala FCSB. Pe langa salariile celor 25-30 de jucatori de la echipa de seniori (plus cei de la echipa secunda si unii juniori) si ale staff-ului tehnic (5-10 persoane), conducerea lui Dinamo a trebuit sa plateasca si remuneratiile celorlalti 40-50 de angajati ai clubului, taxe si impozite catre stat, organizarea meciurilor de pe teren propriu (chirie stadion, firma de paza, politie si jandarmerie, ambulanta, vanzatori etc.), medicamentatie si materiale medicale, intretinerea bazei sportive de la Saftica, inchirierea bazelor de la Metaloglobus si Romprim (unde au evoluat echipa secunda si juniorii), plata drumului si cazarii pentru meciurile din deplasare, administrarea autocarelor si a parcului auto, decontarea cheltuielilor de cazare si masa pentru jucatorii care nu au domiciliul in Bucuresti etc. Din suma totala, probabil doar 1,5-1,8 milioane de euro au reprezentat salariile jucatorilor. 

In aceste conditii, are dreptate Filip sa fie nemultumit de salariul de 4.000 de euro "in mana" pe care il ia de la Dinamo? Nu prea, deoarece calculele arata ca doar pentru salariul sau de aproximativ 50.000 de euro pe an (225.000 lei, 312.000 dupa plata taxelor), trebuie sa isi cumpere bilete de 15 lei in Peluza Catalin Hildan aproximativ 15.000 de fani (20.800 fani, salariu + taxe). Sau 900 dintre suporterii dinamovisti trebuie sa isi achizitioneze noul model de tricouri in dungi, care costa 250 lei (1.250 tricouri, salariu + taxe). Sau Dinamo ii va plati fundasului stanga banii incasati din drepturile tv pentru mai mult de o repriza jucata si transmisa de televiziuni dintr-un meci oficial (91.666 euro pe meci in sezonul trecut). 

 Vremea fotbalistului-vedeta s-a dus!

Deci, daca Dinamo abia isi permite sa plateasca salarii de 4-5.000 de euro pe luna si este un club performant din punct de vedere financiar, fotbalistii codaselor Ligii 1, insolventelor si ai echipelor din esaloanele inferioare trebuie sa se multumeasca cu mult mai putin. Exista in acest moment jucatori in Liga 1 care castiga 3.000 de lei pe luna, infinit mai putin fata de politica salariala sinucigasa din "deceniul nebun" (2003-2013). Asta cand sunt platiti si nu sunt uitati cu lunile. Nu trebuie sa ne mire, daca, pe langa fotbalistii care pleaca in alte tari la munca, vor aparea in Liga 1 jucatori care vor juca de placere, iar meseria lor principala va fi de profesor de sport, antrenor de fitness, kinetoterapeut, antrenor de juniori, angajat la banca, functionar public, sofer, curier sau farmacist. Sau daca unii dintre ei vor lipsi de la anumite meciuri pentru ca sunt studenti si nu vor sa pice examenele.

Vremea fotbalistului-supervedeta, care facea curse la volanul masinii sport de sute de mii de euro si arunca cu miile de euro in lautari, a apus. La fel ca si vremurile cand ridiculizam pescarul islandez si ospatarul luxemburghez cu care ne intalneam in cupele europene. Incepand de acum, fotbalistul roman va juca de placere sau nu va mai juca deloc.  

P.S. - Este adevarat poate fi dat exemplul FCSB-Becali. Acesta este deocamdata exceptia care confirma regula si pare artificial mentinut pe linia de plutire. In acest moment, bunastarea clubului tine exclusiv de participare in grupele competitiilor europene, de vanzarea fotbalistilor in strainatate pe sume ridicol de mari si de prosperele afaceri imobiliare ale patronului. Blocajul in finantare poate duce si la un blocaj in performanta sportiva.