Golul care te da de gol! Mihai Mironica, despre o poveste nestiuta din perioada in care era announcer-ul stadionului Steaua

Atunci insa Petrolul a batut Steaua in ambele partide cu un uluitor 9-2 la general, 4-1 la Bucuresti, in fata unei echipe care ceda in acel sezon suprematia in Divizia A dupa 8 ani de dictatura a echipei din Ghencea in campionatul Romaniei.

Pe mine acest 1-0 cu gol marcat de Petrolul la Bucuresti spre final m-a dus insa cu gandul la ultima victorie obtinuta de Petrolul in Ghencea cu Steaua cu acest scor. In 1997, Petrolul invingea cu golul lui Norman Mihalache, supranumit in epoca „Bucatarul”, reusita venita si atunci in ultima parte a meciului.

Socul a fost atunci la fel de mare ca la golul lui Nepomuceno. Ca si acum, fanii Petrolului nu au crezut in posibilitatea unei astfel de victorii, nu au fost intr-un grup vocal puternic pe stadion. Dar strigatul lor de bucurie a fost totusi suplinit de cineva pe stadion...

In acel moment eram announcer al stadionului din Ghencea. Eram soldat la clubul Steaua, cu totii eram datori cu un serviciu militar, si am fost detasat la biroul de presa al Stelei. Am fost primul announcer „viu” al Stelei dupa ce timp de decenii un domn croit dupa documentarele de la „Sahia” anunta lemnos echipa: „numarul 7, Lacatus Marius”... Am adus viata la microfonul arenei, entuziasmul inceputurilor de meci, spectacolul anuntarii jucatorilor impreuna cu galeria condusa pe atunci de Jean Pavel... Ba chiar entuziasmul se rasfrangea si in timpul partidelor, motiv pentru care Dumitru Graur mi-a si spus pe parcursul meciului cu Fenerbahce din Cupa UEFA ca ma va reclama la UEFA pentru „agitatie de la microfon in timpul partidei”. Eram frenetic, ca orice soldat aflat in exercitiul functiunii...

Si totusi , la meciul cu Petrolul noul announcer entuziast a comis-o in momentul marcarii golului... Steaua era pe atunci o echipa invincibila, era in sezonul in care cucerea pentru al cincilea an consecutiv titlul in Romania. Trei sezoane la rand participase in grupele Champions League. Un gol marcat de o echipa banala in acel moment in Divizia A si perspectiva unei infrangeri a Stelei pe teren propriu era un adevarat eveniment. Asa ca, pentru cateva secunde, am uitat calitatea in care eram in cabina din Ghencea si am strigat la microfon un prelung „gooool” in momentul in care „Bucatarul” a dat lovitura. Un strigat prelung care s-a stins in momentul in care am vazut cum spectatorii se intorceau uluiti spre cabina in care ma aflam. A fost un moment in care am inghitit in sec precum motanul Tom in fata dulaului in scena clasica din desenul animat. Si totusi, cumva, uimirea nervoasa a fanilor Stelei s-a disipat... Announcerul a fost salvat de creditul acumulat in meciurile in care schimbase modul prafuit in care fotbalistii Stelei erau prezentati ca niste recruti intr-o cazarma...