OPINIE Ianis Hagi, între eșecul din La Liga și soluția „tata”: cine îl mai poate salva?
Opinii
Fiul „Regelui” a eșuat în La Liga. O spun răspicat scoțienii, au remarcat-o și spaniolii, o arată limpede și cifrele. Două goluri, ambele cu o echipă de flăcăi part-time din Murcia, o singură pasă decisivă și un start de 2024 în care Ianis aproape că s-a lipit de banca de rezerve la Alavés.
Eșecul din La Liga
Pe hârtie, Deportivo Alavés era locul ideal pentru ca Ianis să-și revitalizeze cariera, după un an în care o gravă accidentare l-a ținut pe bară. Un club mic, dar nu atât de mic. Într-o țară cu un stil de fotbal profund „latin”, cum îi place lui Hagi Senior să zică. Nu nordic, nici olandez, nici britanic. Doar că, transferat de basci în ideea că-i stofă de fotbalist care, aidoma tatălui, face diferența, Ianis Hagi n-a livrat deloc.
În ultimele luni, românul mai degrabă „a înotat” pe teren atunci când a primit minute. Mereu parcă din alt film și lăsând senzația că-i tot mai apăsat cu fiecare nouă nereușită. Evident, odată cu trecerea etapelor, minutele au devenit tot mai puține, iar criticile tot mai aspre.
Luis García Plaza, antrenorul său, a spus public că-i nemulțumit de Ianis, în timp ce presa din Țara Bascilor, rece și nemiloasă, a refuzat până și să-i acorde notă în câteva rânduri. În rarele momente când l-au tratat cu puțină clemență, bascii au scris, politicos, că românul are mult talent, numai că nu-l arată.
Ianis cel de după accidentare
Alavés îi va spune „Adios!” lui Hagi Junior, dar vestea proastă e că nici Rangers nu-l prea așteaptă înapoi. Presa de la Glasgow, la fel de dură ca cea din Țara Bascilor, anunță că pentru român nu mai e cale de întoarcere. Deși fanii lui Rangers i-ar mai da o șansă, scoțienii scriu că Ianis ar fi „surplus” la Rangers, club pe care nu l-ar fi respectat îndeajuns.
Realitatea e că, fără să punem la suflet cuvintele grele din Scoția și Spania, Ianis Hagi e alt Ianis Hagi după acel an de pauză. I-au rămas determinarea și tehnica, dar nu mai are viteza și mobilitatea de altădată. I-a dispărut forța și e tot mai firav în duelurile fizice. Îi lipsesc încrederea și continuitatea, poate și-un antrenor inventiv, care să-l tragă ceva mai în spate, într-o poziție în care lipsa de zvâc și de forță contează mai puțin.
Însă nici Vitoria și nici Glasgow nu sunt centre de binefacere ca să-l resusciteze pe Ianis. În fotbalul din Europa, nimeni n-are răbdare cu tine: dacă nu prestezi când e nevoie - într-un minut, două sau zece, ți se strânge mâna și ești invitat să îți continui cariera în altă parte.
Blocajul și veșnica soluție „tata”
În acest context delicat, cine mai poate salva un fotbalist care nu mai e chiar un tinerel, ci a ajuns la o vârstă la care se presupune că ești în floarea carierei? Că zbârnâi, că rezolvi faze și meciuri, că reziști și duci multe, atât fizic cât și psihic.
La îndemână e soluția „tata”, adică Farul, care l-a mai salvat o dată, prin 2018. Ar fi însă o salvare extremă, artificială, una care l-ar „îngropa” definitiv pe Ianis. Cel puțin în percepția publicului, dacă nu și în ecuația fotbalului mare. La 25 de ani, nu mai e social acceptat să te mai protejeze „tata”, ca și cum ai fi un adolescent.
Ianis se află într-un blocaj și poate ieși de acolo numai dacă cineva e îndeajuns de „aventurier” încât să-i ofere încredere și meciuri, unul după altul, indiferent că are și zile slabe. Și cine, în afara tatălui protectiv, ar mai face asta pentru un jucător care, până la urmă, a avut un singur sezon în care a confirmat pe continent, în 2020-2021, la Rangers? Adică înainte de accidentare.
Echipa națională, ultimul tren pentru fiul „Regelui”
Pentru Ianis există o salvare, dar nu e pe placul tuturor: echipa națională. Fără să fie nicidecum treaba reprezentativei României să resusciteze un jucător, fie el și cu un așa nume, Ianis Hagi și echipa națională s-ar putea ajuta reciproc la Europeanul din vară. Win-win, cum se zice.
Cazuri au mai fost, inclusiv în „Generația de Aur”, unde fotbaliști care vedeau rar până și banca de rezerve la cluburile lor din Europa și-au revitalizat brusc carierele sub „tricolor”. Ianis, foarte departe de ce a însemnat tatăl său în fotbal, rămâne totuși un jucător de care România se poate folosi. Deși într-un moment critic, e serios, inteligent, disciplinat, încă tehnic și cu o viață extrasportivă fără cusur. Calități care îl recomandă pentru echipa națională, așa cum e ea azi.
Cu o bază de selecție săracă, în care mai toate „starurile” stau rezerve prin Occident, echipei naționale s-ar putea să-i vină mănușă un Ianis Hagi la Europeanul din vară. Motivat, chiar „înrăit”, și avid să arate ce n-a arătat tot anul în Spania. Un ultim tren. Dacă îi iese, îi va fi bine și României, și lui.
Urmăriți SPORT.RO și pe Google News
