"Impunatoarea Simona, speranta secreta Irina" Mihai Mironica despre minunea ce poate avea loc la Melbourne

După ce a reglat un început mai tumultuos de meci din partea americancei, Simona nu a lăsat niciun dubiu în privinţa câştigătoarei partidei. Chiar şi când a trăit black-out-ul din finalul meciului, atunci când a pierdut 4 game-uri consecutive de la 5-1 la 5-5, românca a ştiut că nu poate rata victoria. Însă au fost acolo câteva clătinări de cap din partea ei care te trimiteau cu gândul la faptul că, într-un meci din fazele superioare, în condiţii de echilibru extrem al jocului în faţa unei adversare redutabile, o astfel de cădere, cu 4 gameuri consecutive în care nu te poţi regăsi, poate fi fatală.

Bethanie Mattek Sands poate fi o adversară redutabilă într-un meci de dublu. Câştigătoare a acestui turneu de Grand Slam alături de Horia Tecău, americanca a adus şi în această partidă spectacolul jocului de dublu: numeroase urcări la fileu pentru o partidă feminină, voleu solid şi uneori rafinat, serviciu tranşant, lung, puternic, bine plasat. Probabil că într-o partidă de dublu raportul de forţe ar fi complet răsturnat şi Mattek Sands ar fi cea care ar domina jocul în faţa lui Halep. Dar în condiţiile meciului de simplu, care cere o mult mai complexă mişcare în teren, mai multă mobilitate, anduranţă, rezistenţă, americanca a fost sufocată de prestaţia plină de agilitate, supleţe şi vitalitate a compatrioatei noastre.
Simona a folosit acest meci şi pentru a-şi exersa serviciul pentru o partidă mai complicată din fazele superioare. A riscat pe serviciul doi, uneori aparent nejustificat, făcând şi câteva duble greşeli, tocmai pentru a încerca să devină în acest moment al jocului mai puţin fragilă. Şi la primul serviciu Simona a trimis mingea mai mereu cu risc asumat, căutând liniile careului. Din acest motiv, Simona a avut un procentaj mai scăzut de intrare a primului serviciu, dar şi-a ţinut deseori adversara aflată la retur sub presiune. Aici văd principala diferenţă faţă de jocul Simonei de anul trecut de la Australian Open. Un prim serviciu puternic, bine plasat, o creştere evidentă şi la serviciul doi, o viteză bună de joc pentru această suprafaţă şi acest nivel de competiţie. Sigur că, dincolo de antrenamentele speciale şi de schimbarea de tehnică la serviciu, mai contribuie şi starea bună de sănătate, în contrast cu problemele fizice care i-au afectat mişcarea la serviciu anul trecut la Melbourne.

Şi mai presus de toate, Simona păşeşte cu totul altfel în acest moment în marile „stadioane de tenis” de la Australian Open. Românca nu mai este jucătoarea care „pipăia” în premieră zonele rarefiate ale unui turneu de Grand Slam aşa cum se întâmpla anul trecut la Melbourne. Acum este decisă, dezinhibată, matură, la apogeul jocului său descătuşat de orice complexe. Sperăm ca acest bulgăre de energie să spargă orice obstacol până la capăt. Cu o mică adnotare… Dacă „obstacolul” de mai târziu va fi superba noastră surpriză de până acum, Irina Begu, atunci ne vom retrage în tranşeele neutralităţii pentru un festin total românesc la capătul lumii.