"Mamaliciki, come home" | Mihai Mironica despre evolutia Stelei si cum s-au integrat noile transferuri in echipa lui Reghe

Si totusi, e mai bine sa pierzi cu 3-0 cu Ludogoret decat sa castigi cu 5-1 cu Torpedo Kutaisi. Mai bine sa te evaluezi intr-o astfel de oglinda cruda decat sa te amagesti cu niste adversari usor ridicoli (mult-transferatul Ivan se mintea chiar la declaratiile de dupa partida cu anonimii georgieni ca a marcat primul lui gol pentru "nationala"). Ce diferenta intre acest adevarat test de pregatire, cu o echipa bulgara care este indreptatita sa spere ca se poate intoarce in Champions League, si partida derizorie in care a jucat selectionata aproape divizionara a lui Anghel Iordanescu.
 
Steaua a fost lamentabila, surclasata de liderul campionatului bulgar. Singurul lucru laudabil de remarcat la echipa lui Reghecampf este discursul lui Reghecampf de dupa meci. Antrenorul campioanei Romaniei nu a incercat sa se ascunda dupa scuza cu oboseala din perioada de pregatire si a taiat in carne vie spunand transant ca "nu se vede pregatirea". El a subliniat ca echipa sa nu are nicio scuza si ca Ludogoret trebuie sa fie un etalon pentru fotbalistii lui. Reghecampf a precizat ca nu-si face totusi probleme, dar a adaugat un "deocamdata" care ne semnalizeaza ca acest insucces dur i-a declansat totusi un beculet rosu. Reghe a demonstrat in alte sezoane ca poate redresa o echipa care arata rau in pregatire. Sa vedem daca va izbuti si acum.
 
Niciun jucator al Stelei nu a aratat cat de cat rezonabil in aceasta partida. Chitosca, vazut drept un chistoc in acest lot plin de nume mari, dar goale de continut in acest moment, este autorul singurei pase care a creat o problema in apararea echipei bulgare si poate ca nu mai trebuie considerat un jucator sigur cedabil. Fata de dubla de cosmar in care Ludogoret o bara pe Steaua din drumul spre Champions League, decalajul dintre cele doua echipe s-a adancit. Ludogoret ne-a aratat cat de importanti pot fi niste brazilieni adusi pe sume decente, dupa modelul vazut la alta scara si la Sahtar Donetk, si astfel ne convingem inca o data de stupizenia deciziei lepefisto-ferefiste de a bloca accesul brazilienilor, argentinienilor, uruguayenilor in fotbalul nostru.
 
Chiar daca nu arata cine stie ce in joc, Marica arata mai bine decat ne-am fi asteptat dupa belele din ultimul an. Bourceanu este o "cumetrie" de-a lui Reghecampf, in mod normal acestui jucator i-ar fi greu spre imposibil sa-si gaseasca un locsor la Voluntari, noul satelit al Stelei. Chipciu se contureaza si el ca o amintire si, cu Stanciu, Hamroun, Bawab si Popa luptand pentru linia din spatele varfului (pe Gebhart inca nu-l luam in calcul), va deveni cea mai costisitoare rezerva din istoria fotbalului romanesc. Reghe are nevoie de un portar pentru obiective mai marete, inovatia cu Papp fundas dreapta mai traieste doar din cele doua goluri cu Irlanda de Nord, Bawab ramane singura speranta la Steaua pentru un strop de rafinament tehnic. Cu o echipa asa arida dezastrul e dupa colt cand nu se mai simte nici TRX-ul in joc.
 
Nu e nicio pierdere ca stelistii au fost la asa-zisa nationala doar 40 de minute si acelea prin tribune. Singurul jucator selectionabil din aceasta partida a fost Moti, vechiul prieten al stelistilor. Cel care, in declaratia de dupa meci, a dat o mana de ajutor la curatarea biografiei stelistului Marica de dinamovism. Ne-a asigurat ca Marica nu este caine. Parca suntem in vremurile in care Romania se pricopsea cu Steaua si Dinamo si trebuia sa-ti stergi din biografie tot ce facusei "nesanatos" inainte de instalarea puterii comuniste. 13 ani, de cand Marica reprezinta ceva in fotbal, am stiut de el ca este dinamovist, iar el latra in spatiul public pe limba cainilor din Stefan cel Mare. Acum, descoperim ca Marica nu avea pasiuni alb-rosii, ros-albastre ar fi fost culmea, ci doar bruneto-roscato-blonde. Astea ar fi fost singurele culori pe care le-a iubit Marica.