Mihai Mironica despre cine e Leonardo Da Vinci pentru fotbalul din Romania: "Pagubitul familiar cu hotii"

În Ucraina. Tocmai a eliminat-o din semifinalele Cupei Ucrainei pe Dnipro, actuala finalistă a Europa League, marea revelaţie a fotbalului european în acest sezon.

Mircea Lucescu este un Leonardo Da Vinci al fotbalului românesc. Traversezi o jumătate de veac alături de personalitatea lui excepţională şi-l vezi purtând banderola de căpitan la Cupa Mondială, marcând pe Bernabeu împotriva Realului în Cupa Campionilor, ridicând deasupra capului trofee de campion şi cupe în tricoul lui Dinamo, inventând o gaşcă nebună la Corvinul, ducând România în primele 8 echipe ale continentului la EURO, ducând Dinamo în semifinalele Cupei Cupelor, intrând în cea mai prestigioasă academie a antrenorilor, fotbalul italian al anilor ’90, readucând gloria în Giuleşti, devenind primul sultan român la Bosfor, scoţând din adâncuri pentru minerii din Donbas aurul unui trofeu european.

Însă Mircea Lucescu nu poate să-şi ducă cu onoare această cruce a gloriei. După acest ultim succes cu Dnipro, Lucescu a vorbit din nou despre cum îl fură Ucraina în ansamblu pentru că echipa sa vine din Estul rusofon al ţării, antipatizat acum de ucrainenii „verzi” din centru şi vest. Şi cum toată suflarea ucraineană complotează ca Dinamo Kiev să fie din nou campioană.

NU exclud anumite jocuri de culise făcute în favoarea marii rivale de la Kiev. Dar Lucescu vine după 5 ani în care a ţinut sub talpa sa campionatul Ucrainei, pe care l-a cucerit an de an. Aşadar, în acest campionat se complotează ca Dinamo Kiev să fie din nou campioană după 5 ani în care Şahtar a obţinut sezon de sezon titlul jucând într-un ambient de corectitudine cristal? Hmmm... Asta e ca atunci când Lucescu repeta obsesiv că Steaua îl fura în a doua parte a anilor ’80 pentru că era echipa lui Ceauşescu în timp ce el, săracul, era antrenor la echipa Miliţiei.

Admiţând că poate ceauşeii Stelei aveau un vârf de ac în materie de furăciuni în faţa lui Dinamo, cum e, gospodin Lucescu, cu Poli Timişoara, Oţelul, Farul, FC Argeş, Rapid, Universitatea Craiova în comparaţie cu oropsita d-voastră de Dinamo? Ăia erau la fel de furaţi ca şi Dinamo? Sau infinit mai mult defavorizaţi? Şi când Dinamo a cucerit atâtea trofee cu Lucescu jucător sau antrenor, o făcea într-un mod corect, iar Steaua fura la greu când mai triumfa şi ea?

Fotbalul înseamnă şi măreţie şi mizerie. Iar cariera lui Lucescu întruchipează această axiomă. Fotbalul înseamnă şi egalul scos de Lucescu pe Wembley cu Cămătaru marcând magnific şi meciurile lui Lucescu de la Dinamo când îi confecţiona aceluiaşi mare Cămătaru nişte Ghete de Aur. După 5 ani de titluri „cinstite” cu Şahtar, Lucescu ţipă că este furat la un titlu cucerit de Dinamo Kiev cu aceiaşi arbitri şi cu aceleaşi adversare din anii trecuţi.

Lucescu este ca un domnitor fanariot, chiar dacă n-a fost el la Fenerbahce, care, după ani de domnie asiguraţi aşa cum se asigură astfel de lucruri la porţile Orientului, ţipă că Înalta Poartă tocmai a decis să-l înlocuiască cu un domnitor ‘oţ.