Mihai Mironica dupa seara in RAI a lui Hagi: "Regele jucator a devenit Regele antrenor"

Cateva zile mai tarziu, din fotbal, a venit o consolare. 13 mai a fost declarata drept ziua Regelui, momentul in care in Liga 1 a fost proclamata monarhia. Sa vedem daca Hagi va reusi sa-si prelungeasca domnia mai mult de un an.
Viitorul este campioana Romaniei. Asa am stiut mereu ca jucam in acest sezon, cu partidele din playoff ca element de departajare. Demersul juridic al Stelei este unul intemeiat, felul catastrofal in care este alcatuit regulamentul le da prilejul stelistilor sa atace obtinerea acestui titlu in instante.

Castigarea campionatului de catre Viitorul este o mare surpriza. Nu chiar de dimensiunile fenomenului Leicester din sezonul trecut in Premier League. Si nici macar de dimensiunea triumfului Otelului in 2011, echipa care chiar ca a aparut atunci de nicaieri, cu fotbalisti obscuri la inceputul acelui sezon. Chiar si triumful Unirii Urziceni in 2009 mi se pare un soc mai mare, atunci Dan Petrescu reusind sa construiasca o campioana intr-un mediu mult mai concurential decat este Liga 1 in acest moment.

O campioana unica

Succesul Viitorului are insa acest parfum special al tineretii multora dintre jucatorii sai. E admirabil sa reusesti sa te impui cu atat de multi jucatori crescuti la club si inca destul de cruzi. E o constructie care are in spatele sau un efort remarcabil. Sigur, se idealizeaza, se absolutizeaza atunci cand se pomeneste doar de "pusti". Viitorul a avut totusi un nucleu de jucatori cu experienta in Liga 1, unii chiar cu o varsta care nu mai are legatura cu "pustimea" in fotbal: Chitu, Benzar, Ramniceanu, Purece, Rosu, Tiru, Ganea, Tucudean, Morar, Iancu, Radoi. As sublinia totusi povestea primilor doi din aceasta enumerare, traiectorii care simbolizeaza istoria scurta, dar furtunoasa a Viitorului. Chitu si Benzar au jucat cu Viitorul in liga a treia, iar in acest sezon au fost locomotivele care au tras dupa ele grupul invingator.

Povestea acestui titlu al Viitorului are o semnificatie speciala: fara resurse financiare deosebite, fara multi straini, cu miza pusa pe tineri romani crescuti la club, Hagi a reusit sa devina un alt fel de campion al Romaniei. Si acesta este un merit incontestabil.

Inerentele umbre

Insa titlul sau este umbrit de multe episoade dubioase. Fiecare campioana a Romaniei are in dulapul sau scheletele unor astfel de episoade. Doar ca la Viitorul ele s-au aglomerat parca intr-o proportie mai mare decat de obicei in partea decisiva a sezonului. Viitorul a castigat 3 meciuri ridicole in playoff, cele doua cu Astra si cel de la Pitesti cu Craiova. A obtinut egalul de la Bucuresti cu Steaua si victoria din ultima etapa cu CFR doar cu ajutorul arbitrilor. Cand Viitorul a trecut printr-o serie de 4 partide adevarate in acest playoff, acasa cu Craiova, la Cluj si pe Arena Nationala cu Dinamo si Steaua, echipa a fost mica, neputincioasa, lipsita de forta ofensiva, la o imensa distanta de imaginea unei campioane. Dar asa se scrie istoria...

Hagi nu a fost Rege pentru Divizia A

Cert este ca acest titlu este lucrarea de licenta a lui Hagi. Va putea el sa mearga si pentru un doctorat cu proiectul Viitorul? Viitorul nu a insemnat nimic pana acum acolo unde conteaza cu adevarat, in meciurile internationale. Nu la juniori, ci la seniori, acolo unde Hagi si-a cucerit coroana atribuita lui de romani pe cand era jucator.
In capitalism, doar echipe cu anumite resurse financiare au facut performanta in Europa: Steaua, CFR Cluj, Rapid, Astra, Unirea Urziceni, Dinamo, FC Vaslui. Va putea Hagi si altfel, compensand lipsa unor bani cu flerul sau, cu stiinta sa, cu pasiunea sa nebuna pentru fotbal? Sunt sceptic la cum arata acum campioana Romaniei. Dar sper ca Hagi sa mai surprinda o data, si pe scena cea mare, asa cum a facut-o in campionat. Intr-un campionat si nu in doua campionate, cum incearca fostul sau coleg de la Sportul, Gino Iorgulescu, sa ne convinga...