Mihai Mironica scrie despre adevarata problema a Stelei: "Antropologie culturala cu Dodel si primate"

Recent, doi fotbalisti din Premier League, Jonny Evans de la Manchester United si Papiss Cisse de la Newcastle, s-au scuipat in timpul unui meci. Pedeapsa a fost superdrastica pentru cei doi, primul incasand 7 etape de suspendare, celalalt 8. Nu mi se pare mai putin grav sa scuipi la un meci spectatori si nu un adversar.

Dar, contrar asteptarilor, romanii sunt mai flegmatici decat englezii, si trateaza cu condescendenta astfel de episoade.

Exista cateva cutume in fotbal care nu au neaparat un fundament solid: Balonul de Aur trebuie luat de un jucator care a cucerit in acel an Cupa Mondiala, Campionatul European sau Champions League, la o echipa trebuie sa fie capitan cel mai vechi jucator din lot si tot asa… In virtutea acestei legi nescrise, Tanase este capitan la Steaua.

Insa banderola trebuie sa stea pe bratul unui jucator care impune respect prin valoare, dedicare, atitudine. De aceea se intampla uneori ca jucatori care sunt proaspat transferati la o echipa sa devina instantaneu si capitani. Asa s-a intamplat cu Heiko Westermann cand a fost adus la Hamburg, de exemplu. Respectul este transmis de un lider autentic si in vestiar, si in tribune. Din pacate pentru Tanase, lucrul acesta nu i-a iesit niciodata la Steaua. Banderola de capitan al Stelei nu se asorteaza cu profilul lui.

Insa Tanase este vinovatul mic in povestea stropilor beligeranti din Ghencea. Acest stadion, ca si multe alte arene din Romania, arata din precambrian fata de ce poti vedea in alte colturi ale lumii. Imaginile din Anglia in care scaunele jucatorilor de rezerva, ale antrenorilor sunt flancate de locurile fanilor este inimaginabila pe arenele noastre cu scuipati, urina si injuraturi deversate de unii salbatici care manjesc tribunele cu un aer de periferie a civilizatiei.

Tanase a fost injurat, contestat violent si acum, si in alte vremuri in care Steaua a dominat campionatul si a avut rezultate decente in cupele europene. Acei fani agreseaza in numele dorintei de performanta, dar ei nu au calitate decat pentru tribunele campioanei Talibaniei. Tanase a cedat, el este in prim-planul acuzelor, dar nimeni nu-i arata si nu-i condamna concret pe instigatorii care pot fi atat de usor identificati.

Cand Steaua a revenit in Champions League in 2006, dupa mai multi ani de pauza, s-a produs o transformare magica in tribunele sale.

Preturile mult mai mari si atmosfera de gala data de imnul competitiei, de grandoarea evenimentului, de magnitudinea echipelor vizitatoare au facut ca tribunele din Ghencea sa fie pline ochi de oameni, in timp ce primate precum cele din povestea cu scuipatul s-au refugiat printr-o bodega.

Steaua are nevoie de revenirea in Champions League nu doar pentru bani si prestigiu sportiv, ci si pentru ca tribunele sale sa-si recapete frumusetea, stralucirea, decenta…