Mihai Mironica scrie despre revenirea lui Torres la Atletico Madrid | "Iarba verde de acasa, ultima sansa"
Opinii
Citeste pe www.sport.ro un comentariu semnat de Mihai Mironica, despre unul dintre cei mai iubiti jucatori din Spania: Fernando Torres.
Dragostea nu are logica. Unul dintre vechile adevaruri ale lumii a fost reconfirmat duminica pe "Vicente Calderon". 45.000 de oameni au venit să-l reintalneasca pe pustiul care pleca acum 7 ani si jumatate de la Atletico Madrid. Fernando Torres s-a intors acasa… Pentru ei el este inca "El Nino", pustiul. Asa cum pentru un parinte copilul va ramane copil indiferent de trecerea anilor.
Insa entuziasmul fanilor lui Atletico are tot atat de mult "nonsens" precum cel al fanilor Petrolului care au venit si ei cu mic cu mare sa vada minunea: Mutu revenit in tara dupa peregrinarea, uneori cu mare succes, pe la mari curti ale Europei. Contra si-a dinamitat atunci constructia compacta la Petrolul cu aducerea unei bombe cu ceas precum "Briliantul" din care au ramas doar excesele si ifosele de vedeta.
Acum Simeone, arhitectul celei mai interesante creatii din fotbalul mondial in 2014, si, pe cale de consecinta, cel mai bun antrenor al anului 2014 in lume chiar daca n-a castigat Cupa Mondiala sau Champions League, face primul gest care contrasteaza cu imaginea rece, de-o eficienta matematica a incredibilei sale campioane: initiaza o miscare guvernata de sentimente si nu de logica. Ar exista si varianta ca lui Simeone aducerea unei "epave" precum Fernando Torres i-a fost impusa de conducatori ai clubului atrasi de posibilul succes de marketing produs de revenirea unui fotbalist de care toata suflarea "colchonero" este indragostita iremediabil.
Dar in discursul public, Simeone apare ca initiatorul acestei mutari care a umplut "Vicente Calderon" ca niciodata la prezentarea unui fotbalist. Torres nu este un fotbalist-problema in vestiar. Dar este primul balast pe care Simeone si-l ia in nacela unui balon care a uimit pe toata lumea pentru felul in care a zburat spre oprirea suprematiei eternului duet din La Liga, Real-Barca, si spre finala Champions League pe care a fost atat de aproape sa o castige.
Acum 4 ani am scris despre faptul ca supararea fanilor lui Liverpool ar trebui sa fie de fapt o usurare pentru ca "El Nino", desi avea doar 26 de ani si era cumparat de Abramovici cu 50 de milioane de lire, era un fotbalist terminat. Chinul de la Chelsea, Milan si din nationala Spaniei in acesti cinci ani a fost o confirmare.
Destinul lui Torres imi pare asemanator cu cel al lui Ilie Dumitrescu. La numai 20 ani, Ilie era un fotbalist colosal care o ajuta decisiv pe Steaua sa ajunga in finala Cupei Campionilor. Dupa marele exod din ’90, Ilie a ramas liderul unei echipe pe care a tinut-o la un nivel decent inclusiv in cupele europene. Iar pentru Romania a fost un geniu care si-a desavarsit opera in ziua celui mai mare meci din istoria nationalei, cel cu Argentina din ’94.
Apoi, la fel ca Torres, la numai 25 de ani, "El Nino" din Ghencea s-a stins dupa ce a ars atat de intens in primii ani ai carierei. Au urmat ani in care Ilie, ca si Fernando, a trait o iluzie. Si, in cele din urma, s-a intors acasa. Avea 29 de ani. Entuziasmul a fost atunci in Ghencea la fel de mare ca si duminica pe Vicente Calderon. A fost doar o reintalnire emotionanta si nimic mai mult.
Vom vedea daca Simeone va mai reusi si-n "Misiune imposibila 3", relansarea carierei lui Torres, dupa cele doua parti de mare succes, castigarea campionatului si calificarea in finala Ligii Campionilor. Eu nu cred. Ramane si misterul acestui fenomen prin care jucatori exceptionali precum Fernando sau Ilie ies din transa genialitatii in floarea varstei.
Urmăriți SPORT.RO și pe Google News
