OPINIE Ne-am amestecat! România superbă, care muncește, schimbă perspective și respiră în sincron cu fanii
Opinii
După 0-0 cu Liechtenstein, chiar înaintea turneului final, senzația apăsătoare era că între echipa națională și fani s-a format o prăpastie mai abruptă ca niciodată. România lui Edi Iordănescu nu stârnea emoție, nu inspira nicio fărâmă de încredere, ba se și transformase într-o memă.
Dar fotbalul e minunat (și) pentru că surprinde întotdeauna. Trei săptămâni mai târziu, această Românie a obținut cea mai importantă victorie din acest secol: să se amestece cu suporterii.
România care a schimbat perspectiva și a respirat în sincron cu fanii
Succesul suprem al acestei generații nu e calificarea în optimi, ci faptul că a schimbat perspectiva. A creat o punte între echipă și fani, a respirat în sincron cu noi și i-a mobilizat pe românii din toate colțurile planetei. Pentru prima oară după atâta amar de vreme, am simțit că o țară întreagă trage la aceeași căruță. Ei pe teren, noi în tribune sau în fața televizorului.
România aceasta ne-a răscolit emoțiile, ne-a reamintit cum e să te bucuri, cum e să speri, cum e să aparții. Chiar și cei greu de înmuiat, care mereu strâmbă din nas și au uitat că pot fi și fericiți, au lăsat garda jos. Până și lor li s-a făcut pielea de găină la imaginile cu Rațiu la imn, cu Burcă și Drăgușin care dau piept în piept întru îmbărbătare, cu Niță care plutește din bară în bară sau cu Ianis Hagi care, aidoma imnului, a tot încercat să-și croiască o altă soartă.
„Tricolorii” ne-au oferit la acest EURO tot ce ne-a lipsit în ultimul deceniu. Combativitate, spirit de luptă, unitate. Fără să exceleze cu mingea, mereu în dezavantaj fotbalistic, România a captivat Europa prin puterea ei de muncă. „Să alergăm mai mult decât adversarii” pare să fi fost deviza alor noștri. Și așa ne-au cucerit, așa ne-au convins.
România care se spetește și e un exemplu pentru toți
De pe stadion și de la TV, am simțit că suntem iar cineva. Contăm din nou. Nu plecăm capul doar pentru că adversarii se învârt pe la cluburi cu ștaif și Transfermarkt îi cotează la valori astronomice. Intrăm în orice luptă cu speranță, chit că-n fața noastră stau alde Mudryk, Lukaku, Depay sau Skriniar.
România de azi nu confiscă mingea, n-are jucători care să le „dea urechi” adversarilor ori să marcheze cu loburi spectaculoase. Nu mai e ca pe vremuri, dar poate că e mai bine așa. România de azi muncește pe brânci și etalează lipsa aceea de complexe a omului care se spetește zi de zi, fără să dea înapoi când e treabă de făcut.
În contextul în care România, ca țară, traversează o criză a valorilor, parcă tot mai inversate de la un an la altul, echipa națională devine un ditamai exemplul de urmat. Chiar și când pierde, lucru atât de firesc în viață, naționala asta poate să ridice fruntea și să fie împăcată că a făcut tot ce a putut.
Urmăriți SPORT.RO și pe Google News
