Nepotismul ucide performanta. Mihai Mironica scrie despre umilinta traita de Steaua in derbyul cu Dinamo

La o scara si mai dramatica, Becali si-a adus finul pe banca tehnica la Steaua si echipa traieste cel mai trist sezon din era color a fotbalului. Nepotismul ucide performanta in fotbal. Si, de regula, in orice domeniu competitiv.
 
Rednic a mai invins Steaua categoric ca antrenor al lui Dinamo, dar acum experienta a fost si mai umilitoare pentru marea rivala. Pentru ca acum Rednic a triumfat cu o trupa incropita, cu fotbalisti adunati pe bani de solduri. Pe vremea cand castiga cu 4-2 in Ghencea, Rednic avea in echipa nume precum Niculescu, Danciulescu, Catalin Munteanu, Adrian Cristea, Bogdan Lobont, Stefan Radu. Acum Rednic a ingenuncheat Steaua cu fotbalisti care nu ar fi prins banca de rezerve in acea trupa din 2007. Radoi ar fi putut invoca absentele numeroase de la aceasta partida, dar cand te gandesti ca numai Tade a costat mai mult decat toate achizitiile dinamoviste din epoca post-Borcea/Netoiu/Badea, cade orice scuza dupa care s-ar putea ascunde finul patronului.
 
Steaua nu a mai trait o asemenea umilinta de pe vremea cand era calcata in picioare de Brasovul lui Toni Conceicao, al lui Teixeira si Chipciu. Dupa acel meci, Mihai Stoica a adunat jucatorii Stelei si i-a pus sa stea in genunchi in fata peluzei steliste rostind faimoasa penibilitate "in genunchi, ba, ca altfel nu scapam de astia". Sigur, n-a putut sa-i ceara asta si antrenorului de atunci al Stelei, Marius Lacatus, ca doar nu s-a inventat mieluselul care sa-i ceara unei Fiare sa ingenuncheze. In locul acestei "ingenuncheri de fuga", Lacatus a ales calea unei demisii firesti, sincere. Acum nu mai exista instigatorul la ingenuncheri, e inscris la "facultate", nu mai exista peluzari care sa ceara socoteala si sa nu sprijine la greu. Mai exista doar Titi Dumitriu, singurul care e poftit sa traiasca umilinta in public, fiind trimis sa explice in fata jurnalistilor si a publicului ceva ce nu ii apartine, Steaua ajungand acum jucaria facuta cadou de Becali fi(n)ului pe care nu l-a avut.
 
Cand ajungi antrenor la Steaua, esti premierul fotbalului romanesc. Deunazi am vazut un premier demis in Romania de furia populara desi nu avea o responsabilitate directa in tragedia care a adunat lumea in strada. In aceste momente, Mirel Radoi, responsabilul "executiv" al dezastrului prin care trece campioana, este cel mai fericit ca Steaua a ajuns un fel de... de nici nu stii cu cine s-o compari, ca si Voluntari are mai multi sustinatori pe stadion. Steaua a fost o echipa a milioane de fani, ea acum este doar un automobil de lux pe care papa il face cadou beizadelei cand aceasta nici nu si-a luat carnetul de conducere. In istoria becaliana a acestui club, antrenorii au fost rastigniti pentru chestiuni mult mai benigne decat o eliminare rusinoasa din toate cupele europene si un parcurs meschin in campionat, care a culminat cu aceasta infrangere in fata unui Dinamo low-cost. Mirel Radoi se ascunde in spatele tacerii. El a plecat de la nationala pentru ca un director din FRF a spus niste vorbe. Avea unde sa se refugieze, in milioanele de pe camile. Acum Radoi tine cu dintii de o pozitie pe care o dezonoreaza ca nimeni altul pentru ca stie ca nu mai are alternativa. Fara ciolanul nasului, nu mai exista in fotbal.