OPINIE | Actuala echipă U21 nu e încă o generație ratată. Depinde de jucători dacă va fi "ratată" sau "de aur"

România U21 a terminat Euro 2023 pe ultimul loc în Grupa B, cu un punct și zero goluri marcate, după ce a pierdut cu Spania (0-3) și Ucraina (0-1) și a remizat cu Croația (0-0). Plecați la drum cu speranțe de a egala performanța din 2019, jucătorii lui Emil Săndoi au revenit rapid cu picioarele pe pământ, după ce au fost dominați autoritar de iberici și au avut de înfruntat două echipe foarte incomode în grupă, cărora le-au făcut cu greu față din punct de vedere fizic și tactic. 

"Tricolorii mici" au pierdut o șansă imensă de a face imediat pasul către campionate puternice

Pe unii oficiali federali i-a luat gura pe dinainte și vorbeau de câștigarea competiției, deși știau că actuala generație va avea de suferit la capitolul combativitate și omogenitate, din moment ce nu a avut niciun meci oficial în ultimii doi ani de zile. Rezultatele înregistrate în amicalele de după Euro 2021 nu au fost nici ele extraordinare, respectiv două victorii (Suedia 1-0 / Finlanda 2-1), patru remize (Georgia 1-1 / Maroc 2-2 / Olanda 0-0 / Germania 0-0) și șase înfrângeri (Mexic 1-3 / Italia 2-4 / Georgia 0-2 / Slovacia 3-4 / Spania 1-4 / Portugalia 0-2).

Au lipsit din lot Radu Drăgușin și Valentin Mihăilă, primul nefiind lăsat de Genoa să participe la Europeanul de tineret, după ce s-a impus deja în primul "11" al lui Edi Iordănescu, și al doilea accidentat în meciul cu Elveția, în care a marcat o "dublă", accidentații Constantin Grameni și Ștefan Baiaram, oameni de bază în perioada de pregătire, Andrei Coubiș, care a preferat să aleagă Italia la nivel de tineret, neconvocații Rareș Ilie, Marco Ehmann, Alexandru Țîrlea și Marius Corbu, dar și Cătălin Cârjan, aflat în conflict cu oameni din conducerea FRF. 

Fără ei, trupa lui Săndoi a părut mai degrabă un grup de jucători chemați la un trial în fața impresarilor, unde fiecare încearcă să impresioneze pe cont propriu și nu să formeze o grup unit și să învingă ca o echipă. A ieșit un joc timorat și alambicat, în unele momente trecând rapid de la "călcâie" și fente, la panică și deznădejde. Scouterii marilor cluburi europene (cei trimiși de PSG și RB Leipzig au fost prezenți la meciul cu Ucraina) nu au avut practic ce vedea în tabăra noastră, iar "tricolorii mici" au pierdut o șansă imensă de a face imediat pasul către campionate puternice. 

La capitolul lucrurilor pozitive nu prea poate fi bifat nimic cert, dar la teancul cu cele negative pot fi adăugate foarte multe. Dacă problemele de natură fizică (viteză de deplasare și de reacție, angajament, combativitate, dueluri fizice) și tactică (așezare în teren, demarcări, faze fixe) au fost evidente pentru toată lumea, continuă să surprindă că și actuala generație este formată din mulți jucători individualiști, care par mai degrabă concentrați pe construirea cotei de transfer decât pe munca în folosul echipei. 

Până urmă, nici rezultatele din 1998 sau 2019 nu au contat prea mult

Mulți oameni de fotbal vorbesc deja despre o "generație ratată", dar rezultatele de la Euro 2023 nu ar trebui să catalogheze cu certitudine acest grup de jucători. În 1998, când am fost gazdele competiției de tineret, echipa lui Victor Pițurcă a terminat pe ultimul loc, după ce s-a calificat dintr-o grupă modestă (Islanda, Irlanda, Lituania, Macedonia) și a pierdut toate meciurile disputate la turneul final (Rusia 1-2 / Germania 0-1 / Olanda 1-2). 

Asta nu a împiedicat ca un grup masiv de jucători să prindă un număr important de selecții la reprezentativa de seniori și să aibă cariere bune, printre jucătorii acelei generații aflându-se Lobonț, Contra, Iencsi, Fl. Petre, Hîldan, Dănciulescu, Trică, Căt. Munteanu, Miu, Luțu, Ciocoiu sau Mihalcea. Așa cum cei care au ajuns până în semifinalele Euro 2019 nu au rupt gura târgului, nereușind să califice încă naționala mare la vreun turneu final sau să se impună la echipe foarte mari ale Europei. 

Deși rezultatele la acest European nu au fost cele așteptate și evoluțiile au fost mediocre, fotbaliștii acestei generații au viitorul în mâinile lor, dar realizarea unor cariere frumoase depinde de o schimbare de atitudine față de meserie și o aplecare mai accentuată către pregătire și evoluția din teren, în detrimentul vieții extrasportive (tatuaje, vacanțe exotice, petreceri, atitudine de influenceri). Jucătorii ar trebui lăsați să își dea singuri seama de valoarea lor, fără să mai fie numiți "talente", "diamante" și "perle", pentru că deocamdată sunt departe de a fi încadrați în vreunul dintre aceste capitole. 

Nu e o generație ratată încă, dar e o nouă generație formată defectuos

Pentru jucătorii născuți după 2000 nu e nimic pierdut încă. Drăgușin e unul dintre oamenii de bază de la Genoa și ar putea ajunge în Premier League, Mihăilă are nevoie doar de un sezon fără accidentări pentru a deveni un jucător important în Italia, Popa a fost cumpărat de Torino, Racovițan e campion în Polonia. Pitu are o șansă imensă să fie remarcat prin evoluțiile de la Bordeaux, Munteanu poate fi păstrat în lot de Fiorentina sau să fie împrumutat la o echipă de Serie A, Târnovanu, Petrila și Popescu ar putea prinde un transfer important în următorii doi ani. Juniorii Borza și Mazilu au intrat și ei pe radarul scouterilor europeni, în timp ce Țicu, Screciu, Dumitrescu, Dican, Albu, Cîmpanu, Markovic, Pop, Ișfan și Bîrligea sunt jucători importanți pentru echipele lor din Liga 1 și joacă constant bine. 

Nu e o generație ratată încă, dar e o nouă generație de jucători care a fost formată defectuos (sau incomplet) în centrele de juniori și care a trebuit să reia de la zero chestiunile de bază tehnice și tactice, odată promovați la seniori. E și o generație care nu a avut prea multe modele elocvente. Georgia a trecut de grupă și pentru că Khvicha Kvaratskhelia, campion recent cu Napoli și una dintre noile senzații din Serie A, reprezintă un model de profesionalism și de reușită în carieră pentru jucătorii echipei lor U21, mai mult decât ar putea Săndoi sau Pancu să le ofere teoretic fotbaliștilor noștri prin filmulețe motivaționale sau discuții individuale. Ar fi o dovadă de mare inteligență din partea jucătorilor să-și fi aflat nivelul actual la această competiție și să fi învățat lucruri utile pentru etapele viitoare ale carierelor lor. 

Nu cred că handicapul nostru mai este unul de natură fizică, în principal

De la Euro 2023, după faza grupelor, au mai plecat acasă Olanda, Belgia, Croația, Cehia, Germania, Italia și Norvegia, dar sigur principalul obiectiv al acestor naționale a fost vadă dacă le vin din urmă noii Frenkie de Jong, Kevin De Bruyne, Luka Modric, Tomas Soucek, Leroy Sane, Federico Chiesa sau Erling Haaland și abia apoi să dea cu artificii pentru atingerea unei semifinale a unei competiții de tineret. Și noi ar trebui să îi căutăm pe noii Chivu, Mutu, Raț, Chiricheș, Stanciu și Lobonț, dacă ei sunt etaloanele fotbalistice din ultimii 10 ani. 

Concluzia după cele trei meciuri ale "tricolorilor mici" ar fi că mai există foarte mult de muncă la nivel de formare a juniorilor, deși s-a investit mai mult în ultimii ani în academii, s-au organizat ligi de elită, au început să fie convocați jucători crescuți de cluburi din străinătate, s-au implementat metode mai moderne de pregătire și s-au promovat mai mulți jucători tineri datorită regulilor de vârstă Under la nivelul primelor trei ligi. Nu cred că handicapul nostru mai este unul de natură fizică, în principal, pentru că împotriva Spaniei am alergat mai mult după minge decât ibericii care o pasau. Ci de ambiție, simplificare a jocului, gândire mai rapidă și inteligență tactică, uneori și de viziune a antrenorilor și de selecție, iar aceste deficiențe pot fi ameliorare ușor, cu strategiile și antrenorii potriviți.  

Text și foto - Gabriel Chirea, contributor Sport.ro