OPINIE | Balcanismul cazului Djokovic și de ce trebuie făcută clar delimitarea între sportiv și om

Datele problemei în "Cazul Djokovic vs. Australia" sunt clare. Antivaccinist convins, tenismenul sârb a evitat până acum să se vaccineze cu măcar una din cele trei doze ale schemei complete recomandate de medici. În încercarea de a participa la primul turneu de Grand Slam al anului, cel din Australia, Nole a cerut și a obținut o derogare, prezentând o dovadă scrisă că a fost testat pe 16 decembrie 2021, la prânz, și a primit rezultatul pozitiv, în aceeași zi.

Dar, s-a descoperit că, a doua zi, Djokovic participa la o festivitate de premiere a tinerilor tenismeni din Serbia și la un eveniment organizat de Poșta din țara vecină, la care nimeni nu purta mască și nu s-a păstrat distanțarea fizică, iar după Crăciun a vizitat Spania, informație care lipsea din aplicația de intrare în Australia.

Mai mult, scanarea QR a testului lui Djokovic "s-a pozitivat" peste noapte, în Serbia, după ce jurnaliștii verificaseră autenticitatea acestuia și analiza apăruse, inițial, ca fiind negativă. Cel mai probabil, în adevărat spirit balcanic, sârbul a încercat să păcălească autoritățile australiene, prezentând o dovadă falsă că a trecut prin boală în ultimele șase luni de zile. Dacă testul nu a fost falsificat, atunci este și mai grav, pentru că tenismenul din țara vecină s-a prezentat la evenimente publice, alături de zeci sau sute de participanți, știind că este infectat și a îmbolnăvit și alte persoane. 

În loc să ceară informații detaliate de la organizatorii turneului și de la guvernul australian, înainte să facă deplasarea la Antipozi, Djokovic s-a prezentat senin la graniță și s-a arătat revoltat că a fost băgat în carantină, până la elucidarea controversei. Mai mult, în condițiile în care orice om normal la cap ar fi revenit în propria țară, după ce a primit semnale că manevra sa a fost descoperită și că nu este bine primit în Australia, el a început un război mediatic monstruos. A fost ajutat de familia sa, care a chemat la proteste puternice de stradă și a ținut conferințe de presă desprinse din teatrul absurdului.

Tenismenul a fost prezentat ca un "Isus", un "erou", un "lider al lumii libere", "prizonier politic tratat ca un terorist în Guantanamo Bay", în timp ce Australia, care doar a încercat să-și protejeze cetățenii și să impună legea indiferent de numele vizitatorului, a fost acuzată că "impune teroarea" și este o "democrație falsă" și o "distopie", australienii sunt "rasiștii etnic", iar premierul Scott Morrison este un "dictator".

După ce judecătorul a cedat în urma circului mediatic dezlănțuit în ultima săptămână, Djokovic a fost, în cele din urmă, eliberat din hotelul unde fusese carantinat și a început să se antreneze pentru participarea la turneu, spre stupefacția și furia celorlalți tenismeni și a opiniei publice din Australia și din întreaga lume. 

Comportamentul și declarațiile sportivului și familiei sale par tipice țărilor balcanice, democrațiilor neconsolidate sau teritoriilor din lumea a treia. Un tenismen bogat, valoros și cu notorietate consideră că este mai presus de lege, care se aplică doar oamenilor de rând, nu și lui sau apropiaților săi, care au imunitate la anumite reguli și pot "dribla" sistemul după voie. Fenomenul a fost și este des întâlnit și în România, acolo unde politicieni, afaceriști milionari, personalități publice și sportivi renumiți se bucură de privilegiu în fața legii și criticii.

De la pensiile speciale și condamnările cu suspendare pentru infracțiuni grave sau furtul a milioane de euro, până la declarații tâmpite sau comportament necivilizat sau arogant, "specialii" se simt și sunt protejați de critică și pedeapsă prin prisma notorietății, averii și relațiilor. Citiți doar comentariile la un articol în care un fost mare sportiv român este criticat pe bună dreptate pentru o declarație sau o acțiune deplasate și veți înțelege cum funcționează imunitatea est-europeană pentru VIP-uri. 

Dacă participa la un turneul organizat în Serbia, România sau oricare altă țară din vecinătate, Djokovic nu avea bătăi de cap. Era primit cu flori, pâine și sare sau oficialități de grad înalt, actele nu îi erau verificate amănunțit de către vameși, era plimbat prin oraș la evenimente publice, iar orice neconcordanță în declarații era privită ca un lucru haios, care dispărea la un simplu gest din mână al unui lider populist sau după decizia necontestabilă a unui regim autocratic.

În Australia, el încearcă să ducă comportamentul echidistant al autorităților în zona martirajului și a luptei pentru libertăți civile, în timp ce problema este că nu s-a vaccinat, nu a prezentat dovezi credibile că a trecut prin boală și comportamentul său este departe de cel al unui lider de opinie cu acțiuni constructive. Purtarea sa a fost atât de deplasată, încât și Gigi Becali, personalitate publică antivaccinistă, ultraortodoxă, naționalistă și ultraconservatoare, și Ilie Năstase, unul dintre cei mai excentrici și nonconformiști tenismeni din toate timpurile, nu au putut să îi ia apărarea. 

Scandalul Djokovic - Australia arată că un sportiv, fie el și cel mai bun tenismen la nivel mondial, trebuie să fie respectat pentru ce face pe teren, dar acțiunile sale din spațiul public și din afara arenelor trebuie imperios supuse factorului critic. Djokovic este unul dintre marii sportivi și tenismeni din lume, însă vedetele trebuie contrazise, criticate și pedepsite la fel ca orice altă persoană, poate chiar mai abitir, dacă există motive rezonabile, pentru că altfel perpetuăm o dictatură nesănătoasă a notorietății. 

Text - Gabriel Chirea, contributor Sport.ro