OPINIE | Doar nebunii speră că pot obține alte rezultate, cu aceiași jucători

România a pierdut cu 2-0 în Muntenegru și 1-0 în Bosnia și Herțegovina, în primele două meciuri din ediția actuală a Nations League. Până aici, nimic surprinzător pentru un suporter care a urmărit atent evoluțiile "tricolorilor" în ultimii cinci-șase ani, știe potențialul echipei actuale și nu compară naționala de azi cu cele din 1990 și 1994 sau cu reprezentative din altă ligă, la propriu în cazul Nations League, precum cele ale Franței, Angliei, Portugaliei sau Germaniei. După o evoluție foarte slabă la Podgorica, unde gazdele nu au putut conta pe vedetele Jovetic și Savic, a urmat o ameliorare în partida de la Zenica, unde chiar am avut două-trei ocazii mari, dar am pierdut la limită. 

Acuzatorii de serviciu au sărit la jugulara lui Edi Iordănescu, pentru a-l desanguiniza profesional și a-i crea un mediu ostil pentru următoarele două meciuri din Nations League, probabil, în speranța că acesta va demisiona și va lăsa liber postul de selecționer. Acești atacatori, mulți dintre ei antrenori, angajați ai unor cluburi sau foști oameni de fotbal, nu își dau seama că orice critică adusă naționalei este, de fapt, o palmă pe care și-o dau singuri. 

În naționala ultimilor ani au ajuns fotbaliști care nu știu să preia o minge, să lovească curat balonul, să se poziționeze corespunzător în teren, să tatoneze adversarii sau să deposedeze ca la carte, să aibă inteligența de a judeca singuri o fază de joc, fără să le fie strigat de pe margine, și să aibă decența de a oferi efort, dacă tot nu sunt în stare de lucruri de finețe. Aceiași oameni, care au descoperit și lăudat "perle", "diamante" și "briliante", câștigând renumele de șlefuitori de talente, încasând atenție sau ceva bani de pe urma lor, spun acum că echipa pe care o formează acești jucători este o rușine pentru istoria fotbalului românesc și oferă doar critici, nu și soluții. 

Dacă i se poate reproșa ceva lui Edi Iordănescu este că nu are curajul să elimine din cercul echipei naționale un grup de jucători care nu mai are ce căuta acolo de ani buni și care au fost forțați fără un motiv credibil. Îi pot fi imputate convocările lui Alibec și Pușcaș, care nu sunt în stare să se prezinte fără kilograme în plus la lot și au atrofiat instinctul de atacant, și selecționarea lui Chiricheș și Maxim, care și-au trăit deja zilele de glorie în fotbal și nu mai par de mult capabili să tragă echipa după ei. Poate fi învinuit pentru chemarea lui Manea, care evoluează mai slab ca la 16 ani și pasează doar în spate, sau introducerea pe teren a lui Camora, care joacă mai mult din tupeu decât din talent sau experiență. I se poate reproșa că nu are curajul să îl înfrunte pe Gigi Becali și să îl lase pe Octavian Popescu la naționala U21, unde ar prinde meciuri în picioare și ar evolua într-o atmosferă mai bună pentru dezvoltarea sa, decât să îl aducă pentru 15-20 de minute într-un mediu otrăvit. 

Selecționerul a ajuns la al patrulea meci pe banca naționalei, în care a înregistrat trei înfrângeri și un egal. Nu ar fi neapărat o problemă a rezultatelor, dacă ar fi cristalizat deja un schelet solid pentru echipă. Dar Edi Iordănescu a căzut în aceeași capcană ca Daum, Contra și Rădoi. Schimbă formulele de echipă de la meci la meci, ceea ce nu ajută la omogenitate. Nu a stabilit un grup bun de 13-15 fotbaliști, muncitori și dedicați, care să asigure continuitatea pe termen scurt și mediu.

Aduce, la fel ca ultimii selecționeri, jucători mingicari, la modă sau impuși de presiunea patronilor și din mass-media. Avem o medie de înălțime cu 10 centimetri mai mică față de echipele adverse, dar nici nu excelăm prin joc combinativ sau tehnică superioară. Poate fi mustrat pentru că nu are curajul să aducă jucători fără meciuri la echipa națională, dar pe care probabil îi are sub observație și care l-ar ajuta să obțină rezultate, dacă tot a declarat că preferă punctele spectacolului.

Vremea mingicarilor la echipa națională a trecut. Dacă ai fost selecționat obsesiv, ai fost băgat în teren meci de meci și ai fost degrevat de la sarcinile defensive, dar ai jucat pe vârfuri și nu ești în stare să dai un gol, o pasă de gol sau să creezi faze periculoase, atunci trebuie să fii înlocuit cu un jucător care aleargă 12 kilometri pe meci, joacă simplu, nu se consideră vedetă și nu îi cade coroana să facă un tackling și face presing până îl ard plămânii și își sufocă adversarul. Poate, de data aceasta, ar trebui să alegem să plece câțiva jucători și să rămână antrenorul, dacă are curajul să facă schimbările necesare. 

Text - Gabriel Chirea, contributor Sport.ro