OPINIE / Duios gimnastica murea. Gimnastica romaneasca a ajuns la un minim istoric

Incepand cu JO 2004, gimnastica romaneasca a luat-o incet, dar sigur, pe o panta accentuat descendenta. La Atena, la masculin, am terminat pe locul 3 in competitia pe echipe, in timp ce Marian Dragulescu a luat argint la sol si bronz la sarituri, iar Marius Urzica a cucerit argintul la cal cu manere. La feminin, am cucerit aurul pe echipe, Catalina Ponor a luat aurul la barna si sol, Monica Rosu a iesit pe primul loc la sarituri, iar Alexandra Eremia a luat bronzul la barna si Daniela Sofronie, argintul la sol. La finalul competitiei, am ocupat primul loc pe medalii (4 aur, 3 argint si 3 bronz). 

In 2008, echipa masculina a terminat competitia pe locul 7 si componentii ei nu au reusit sa castige nicio medalie. In intrecerea feminina, echipa a cucerit medalia de bronz si Sandra Izbasa a cucerit aurul la sol. In clasamentul pe natiuni, tara noastra a terminat pe locul al patrulea. Patru ani mai tarziu, in 2012, echipa masculina de gimnastica a Romaniei a ratat calificarea in finala pe echipe la Jocurile Olimpice de la Londra, dupa ce s-a clasat pe locul zece in preliminarii, comportarea slaba fiind confirmata si de lipsa vreunei medalii individuale. La feminin, s-a ocupat din nou locul al treilea in intrecerea pe echipe, Sandra Izbasa a cucerit aurul la sarituri, iar Catalina Ponor a ocupat pozitia secunda la sol. Per total, Romania s-a clasat pe locul al cincilea. 

La Jocurile Olimpice 2016, echipa masculina a ratat calificarea, dar gimnastica noastra masculină a fost, totusi, prezenta la Rio, prin Marian Dragulescu, care a obtinut acest drept prin situarea pe locul secund la sarituri, la CM 2015, acestei pozitii adaugandu-i-se inca una (nenominala), conform regulamentului (echipele situate pe locul 5 - 8 califica un sportiv). La aceeasi competitie, echipa feminina a ratat calificarea pentru prima data in 48 de ani. La Rio, Dragulescu a obtinut locul 4 la sarituri, Andrei Muntean s-a clasat pe locul 6 la paralele, aceeasi pozitie pe care a terminat Catalina Ponor la barna. Pentru prima data, tara noastra devenea o natiune de mana a treia in acest sport, iesind din top 15 in clasamentul pe medalii.

Pentru JO 2020, atat echipa feminina, cat si cea masculina au ratat din nou calificarea pentru Tokyo. Totusi, gimnasta Maria Holbura este calificata pentru individual compus, iar veteranul Marian Dragulescu (38 ani) si-a asigurat si el a cincea prezenta la Jocurile Olimpice, dupa cele de la Sydney, Atena, Beijing si Rio, in proba de sarituri. Sansele pentru medalii sunt insa destul de mici. 

Gimnastica artistica este sportul care a adus Romaniei cele mai multe medalii la Jocurile Olimpice - 25 de aur, 20 de argint si 26 de bronz si care a propus vedete, precum Nadia Comaneci, Teodora Ungureanu, Ecaterina Szabo, Emilia Eberle, Daniela Silivas, Simona Amanar, Lavinia Milosovici, Gina Gogean, Maria Olaru, Andreea Raducan, Catalina Ponor, Sandra Izbasa sau Larisa Iordache, la feminin, si Dan Grecu, Marian Dragulescu, Marius Urzica, Dan Potra, Razvan Selariu, Ioan Suciu sau Dan Burinca, la masculin.

Echipa feminina a Romaniei a fost timp de decenii "nava-amiral" a sportului romanesc. Ea a participat pentru prima data la Jocurile Olimpice in 1956, la Melbourne, cand a cucerit medalia de bronz. Singura sa neparticipare a fost in 1968, in Mexic, atunci cand nu existau calificari, insa forurile de conducere comuniste au considerat ca Romania nu poate alinia o echipa de valoare, astfel ca a fost declinata participarea la competitie. Ulterior, echipa feminina a Romaniei a participat la toate editiile JO, iar din 1976 a fost medaliata de fiecare data, pana in 2012. Palmaresul medaliilor echipei feminine de gimnastica include trei medalii de aur (la editiile JO din 1984, 2000, 2004), patru medalii de argint (1976, 1980, 1988, 1992) si cinci medalii de bronz (1956, 1960, 1996, 2008 si 2012).

Prabusirea spectaculoasa a gimnasticii romanesti este cu atat mai rasunatoare cu cat caderea s-a facut de la varful acestui sport la nivel mondial. Motivele sunt multe si diverse. In primul rand, in Romania, gimnastica a devenit un sport elitist si nu unul de masa, principalul sau scop fiind sa aduca medalii, sa se incaseze premieri pentru clasari bune si rente viagere si nu sa atraga cat mai multi copii sa il practice, astfel ca baza de selectie s-a micsorat de la o editie olimpica la alta. Apoi, sportul a ramas captiv al unor oficiali si antrenori formati in perioada comunista, care s-au adaptat doar partial sau nu s-au adaptat deloc la noile realitati mondiale si la noile metode de pregatire si si-au pastrat modul tiranic de lucra cu sportivii. In ultimii 10 ani, au izbucnit numeroase scandaluri in care s-a dezvaluit ca gimnastele erau infometate, terorizate sau jignite grosolan de antrenori de renume. 

De asemenea, in gimnastica artistica mondiala, gradul de dificultate al exercitiilor a crescut foarte mult, iar corpul de antrenori care a monopolizat fenomenul nu s-a adaptat si el la noile modificari. Daca intre 1970 si inceputul anilor 2000 gimnastica a fost un brand de tara, existand scoli sportive, licee cu program sportiv, numeroase cluburi locale, finantare generoasa si un proiect cat de cat viabil, dupa 2010 acest sport a cazut clar in spatele fotbalului, handbalului sau tenisului in privinta interesului publicului si puterii de a atrage noi generatii de sportivi.     

In gimnastica masculina este greu de crezut ca vom mai reprezenta prea curand o forta, dupa retragerea lui Marian Dragulescu, desi Marian Burtanete a cucerit aurul la sarituri la CM 2019, devenind primul campion mondial de juniori al Romaniei. In cea feminina, antrenorul Nicolae Forminte spune ca vom reveni in top, incepand cu 2020, dupa ce actuala generatie de junioare de la Deva, din care fac parte Silviana Sfiringu, Ioana Stanciulescu sau Antonia Duta, membre ale echipei clasate pe locul 4 la Mondialele din acest an si la Europeanul din 2018, va face pasul catre echipa de senioare, alaturandu-se Denisei Golgota si Mariei Holbura. Insa, fara o schimbare radicala de mentalitate si de proiect, fara o imbunatatire calitativa a procesului de pregatire al sportivilor si antrenorilor, va fi imposibil sa recuperam rapid decalajaul inregistrat in ultimii 10 ani fata de fortele mondiale in acest sport.