OPINIE | Edi, se poate juca fotbal și dacă nu-l ai pe Messi!

Nu știu dacă Edi experimentează „sindromul impostorului”, dar cert e că selecționerul a creat o echipă națională mai respingătoare și mai desfigurată ca niciodată. Pe lângă jocul infirm de azi, acel „haida-haida” al lui Contra sau chinurile de pe timpul neamțului Daum reprezentau forme de tiki-taka.

Iordănescu Jr., antrenorul pentru care mingea e un intrus

Pitit în spatele unor discursuri lungi și plictisitoare, care trădează că studiază mai mult arta comunicării politice decât pe cea a antrenoratului, Edi Iordănescu tratează fotbalul ca și cum ar fi război, nu sport. Ideile tactice ale selecționerului se limitează la concepte medievale precum „spirit de luptă”, „încredere”, „moral” și, probabil, „ieși!”.

De când a preluat funcția, băiatul lui nea Puiu a retezat orice apucături ofensive ale echipei naționale. Meci de meci, selecționerul îi invită pe adversari să testeze scheme la 20-30 de metri de poarta noastră. România rudimentară a lui Edi doar coboară liniile și bubuie mingea cu sete. Obiectul muncii e un neajuns teribil, un intrus în fotbalul ponosit imaginat de Iordănescu Jr.

Mai fricoși decât Georgia, Luxemburg sau Feroe

Românii, obișnuiți de atâta amar de vreme cu eșecurile și lipsa esteticului, s-au emoționat la cum pasează Nordsjælland și Silkeborg, altfel două echipe mărunte din Europa. Dar nici măcar nu trebuie să ne lungim până la danezi ca să descoperim echipe care leagă jocul mai bine decât noi. În 2023, 95% din Europa desenează mai frumos! Toți sunt preocupați să creeze fotbal, să plimbe mingea, să atace, fiecare după posibilități.

În fotbalul actual, noțiunea de „ce-o fi” pe fază ofensivă, de la care Edi nu se abate meci de meci, a murit. Georgia pasează mai bine decât noi, la fel și Macedonia de Nord. Până și Luxemburg sau Feroe îmblânzesc balonul și au învățat cum să dea goluri. Frica sistemică de atac și obsesia pentru a distruge jocul nu o mai vezi decât pe la piticii din Gibraltar, Liechtenstein și San Marino. Și sunt sigur că până și ei lucrează ca să depășească nivelul ăsta.

De la managementul riscului la „Dumnezeu cu mila”

Se zice că una dintre cheile succesului în fotbal e managementul riscului. Mourinho și Simeone, doi antrenori considerați defensivi, se pricep cel mai bine la asta. Echipele lor se apără aglomerat, dar cu scop și plan cu bătaie lungă: atrag adversarii pe poziții ofensive și creează spații pe care apoi le exploatează inteligent. 

La Edi, în schimb, se dansează pe principiul „nu riscăm nimic, iar în atac Dumnezeu cu mila”. O autobază, poate o cruce în mână și cam atât. Creația greoaie a lui Edi nu e reactivă, habar n-are când și cum să iuțească ritmul, iar singurele contraatacuri în viteză ale jucătorilor naționalei sunt cele de la jocurile video.

Chiar n-avem cu cine?

Există teza că „Edi nici nu are cu cine”. României îi lipsesc fotbaliștii de mare calitate, just. Pe unele posturi nu se găsesc nici măcar soluții decente, iar din urmă nu prea vine mare lucru. Dar asta nu e o scuză să construiești echipe diforme! Nu câtă vreme țări cu fotbaliști net inferiori alor noștri - dar cu antrenori pregătiți! - mișcă ceva. Experimentează, riscă, se zbat, nu trimit în teren, la alibi, cinci fundași și doi mijlocași defensivi.

La fel ca mulți tehnicieni români rupți de fenomen și neinteresați de tendințe, Edi trăiește cu senzația că la fotbal se cade să ataci numai dacă îi ai pe Messi și Mbappe. Și dacă nu-i ai, e musai să plantezi sârmă ghimpată în propria jumătate și apoi să te rogi divinității să-l frigă bășica pe portarul rival. 

Ca să legi trei pase nu ai nevoie de Messi și Ronaldo

Ca să-și schimbe mentalitatea și deprinderile, Edi nu are decât o soluție: să meargă la școală. Să se pună cu burta pe carte până pricepe că fotbalul s-a schimbat. Până înțelege că să-ți înghesui jucătorii în fața porții, de seamănă careul tău cu sala de așteptare de la Urgențe, nu te face antrenor; asta o poate face și bucătarul. Până învață că se poate construi ofensiv cu jucători mediocri. 

E posibil să pasezi, să câștigi poziții de atac, să creezi superioritate și să născocești un concept de joc chiar și fără fotbaliști de zeci de milioane de euro. Dacă te pricepi, merge și cu Ianis, Coman, Moruțan și cine o mai fi pe acolo.

Ca să legi trei combinații și să ajungi la 20-30 de metri de buturile adverse n-ai nevoie de Messi ori Ronaldo, ci să știi meserie.