OPINIE | Federația de Gimnastică trebuie încurajată să ceară donații pe internet. Adevărata cerșeală e să funcționeze doar cu bani de la buget

"Federaţia Română de Gimnastică anunţă că nu are resurse financiare suficiente pentru participarea la Campionatele Europene şi Mondiale de gimnastică artistică din acest an, întreceri care reprezintă etape de calificare la Jocurile Olimpice de la Paris din 2024, dar şi pentru deplasarea componenţilor lotului de gimnastică aerobică în Statele Unite, la Jocurile Mondiale, şi solicită donaţii pe internet, după ce finanţarea de la Ministerul Sportului este în acest an cu 35% mai mică decât în 2021", e știrea care a inflamat spiritele în lumea sportului, în ultimele zile.

Sponsorizarea și donația, normale într-un sport capitalist

Gestul, considerat o rușine și o degradare a unuia dintre cele mai medaliate și iubite sporturi din România, reprezintă, de fapt, o apropiere de normalitate, într-o țară ce se vrea capitalistă și democratică. Obișnuiți să stea cu mâna întinsă și în poziția de drepți în fața celor puși de partidele politice la conducerea sportului românesc, de cele mai multe ori fără nicio legătură cu marea performanță sau foști sportivi deveniți lachei, cei care se simt afectați de cererea de donații a FRG relevă mentalitatea comunistă din cauza căreia suntem în cădere liberă în domeniul sportului, dar și al altor ramuri de activitate.

Fiecare federație, asociație, club sau sportiv ar trebui încurajați să își asigure măcar o parte din finanțarea necesară marii performanțe din sponsorizări, donații sau marketing. Finanțarea pe un singur canal, din bugetul de stat, este contraproductivă pe termen lung, pentru că vine la pachet cu obligații birocratice, presiuni extraprofesionale și afilieri politice nedorite. 

Ion Țiriac a ratat o șansă unică, la Federația Română de Tenis

De aceea, am privit cu interes situația de la Federația Română de Tenis, unde statul a oprit transferul banilor timp de mai multi ani și a adus pierderi de finanțare de milioane de euro. Mă așteptam ca blocarea finanțării să fie primită ca o mare oportunitate, nu cu lamentări de către președinții George Cosac și Ion Țiriac. Mai ales în cazul miliardarului Țiriac, care pozează în capitalist pursânge, te-ai fi așteptat să dezlănțuie o campanie fulminantă de strângeri de fonduri și să semneze contracte bănoase de sponsorizare, care să umilească statul român și să dovedească că implicarea acestuia este opțională și nu obligatorie în sport. Dar miliardarul, care forța preluarea Arenelor BNR, în timp ce colegul Ilie Năstase ceda gratuit Baza Voința lui Ciprian Marica, încă își începe discursurile despre investițiile în sport cu "dacă pune statul român atât, pun și eu atât". 

Mai ales că tenisul, ca și gimnastica, au milioane de fani în țara noastră, iar programele de ajutorare financiară voluntară, precum cel organizat de fanii lui Dinamo, cel pentru construcția unui spital pentru copii de la zero sau cel pentru refugiții din Ucraina, au dovedit că există resurse financiare, că românii sunt receptivi la asemenea mesaje și că nu există nimic de pierdut, ci numai de câștigat. Dar, odată cu diversificarea surselor de finanțare, statul român și politicienii își pierd rapid din influență, ceea ce nu se vrea cu adevărat, într-un stat supus socialismului cleptocratic. 

Nu pot să uit ce mi-a zis atleta Anca Heltne, care era căsătorită cu un sportiv norvegian, în urmă cu 10 ani, în timpul unui interviu. La momentul respectiv, Federația Română de Atletism avea un aparat birocratic de zeci de angajați, în timp ce federația similară din Norvegia avea doar patru salariați permanenți, restul fiind contractați temporar din exterior sau oferindu-și serviciile ca voluntari, pentru organizarea competițiilor. Odată ce banii vin direct de la buget, de cele mai multe ori se pierd ușor pe remunerațiile unor posturi redundante, care mută mare parte din buget de la investiții la plata salariilor. Politica falimentară a statului român se copiază întocmai și în sport. 

Adrian Stoica, demisia ipocrită a unui fost președinte al FRG

Halucinant, a venit și știrea că Adrian Stoica, fostul președinte al FRG între 2006 și 2017, a demisionat din funcția de președinte de onoare al forului, după apariția veștii că s-au cerut donații. Același Stoica, care nu și-a oferit demisia de onoare, după numeroasele scandaluri din timpul mandatului său, în care sportivele au acuzat că au fost maltratate, jignite, umilite, înfometate și cu carierele distruse arbitrar de antrenorii sau angajații puși de el în funcție. "Intru în pământ de ruşine" și "atragerea de fonduri şi un marketing corect pentru dezvoltare nu pot fi înlocuite cu cerşeală", transmite în mod ipocrit fostul președinte al FRG, care însă nu a a intrat în pământ de rușine, când a preluat o fabrică de medalii și de imagine pentru România și a adus-o în situația de a nu se califica la Olimpiadă.     

Atâta timp cât nu reducem finanțarea de la buget și nu împărțim banii în funcție de programe de dezvoltare și profesionalism, sunt bani cărora la fel de bine am putea să le dăm foc. Finanțarea făcută de stat este tot donație, dar făcută în mod discreționar de angajați ai statului și nu în mod voluntar de cetățeni. Ar trebui să ne îndepărtăm de standardul comunist de a aloca sume mari de bani federațiilor care aduc sau au adus medalii, dar nu au acoperire în sportul de masă și nu prezintă interes pentru publicul larg. Situația trebuie schimbată inclusiv în fotbal, un sport iubit, dar unde se cheltuie discreționar bugete imense pentru construcția de stadioane și pentru susținerea unor fabrici de tocat banii, care nu sunt capabile să aducă spectatori în tribune sau să vândă un tricou și un abonament.   

@frgimnastica