OPINIE | Gabriel Chirea despre criza Covid-19: „In Romania are loc o tragedie umanitara si fotbalistii romani jongleaza cu hartia igienica”

Ceea ce parea o raceala mai puternica in luna ianuarie risca sa se transforme acum intr-o tragedie umanitara de proportii si in Romania, unde politicienii au stat timp de 30 de ani cu lamanarea la capul sistemului de sanatate si au ajutat la devalizarea si deprofesionalizarea spitalelor romanesti. In aceste conditii tensionate, in ultima luna, pe fondul aparitiilor primelor 2.000 de cazuri oficiale si a aproape 50 de decese, situatia este foarte tensionata in randul populatiei. Fotbalistii romani, cu un renume de forma fara fond, de vedetute prostute cu multi bani in cont si cu predispozitii spre activitati extraprofesionale neserioase, exact asa s-au prezentat. Sau au stralucit prin absenta.

Intr-un moment in care fotbalistii pot scapa de imaginea de persoane inculte, frivole, lipsite de empatie si ahtiate dupa bani, in care se pot implica prin donatii sau voluntariat in cauze sociale si medicale serioase, majoritatea s-au izolat in case si au inceput sa ne invete cum sa ne spalam pe maini, cum se face smoothie, sa jongleze cu rola de hartie igienica si sa se laude cu performantele in jocuri pe calculator. In ultima luna de zile, discutia in lumea fotbalului romanesc s-a invartit in jurul faptului ca toti sunt plictisiti in casa, ca spera sa se reia competitia cat mai curand si ca ce sacrificu fac ei ca li se vor taia bani din salariu. Putine au fost cazurile de donatii serioase catre spitale, iar majoritatea lor au fost facute direct de catre cluburi, si ele destul de putin implicate social pe fondul acestor evenimente grave. 

Din propria experienta profesionala, stiu ca cel putin o treime dintre fotbalistii romani sunt departe de imaginea publica negativa. Nu sunt deloc prosti si frivoli, termina o facultate, citesc carti, stiu o limba straina, nu asculta manele, nu au ca scop in viata cucerirea siliconatelor mondene si poti purta o conversatie cu ei dincolo de ofsaiduri, centrari si „foarfeci”. Dar meteahna multor fotbalisti romani este ca nu au o voce proprie puternica, un respect de sine mai mare, o coloana vertebrala mai dreapta si nu accepta o implicare mai energica in societate, dincolo de profesia lor. Se tem mult prea mult de patroni, de conducatori, de antrenori, de concediere, de fani, de media, de implicare, de nereusita, de aparente. In chestiuni de interes national, de viata si de moarte, nu ai cum sa raspunzi cu „nu e treaba mea, eu joc fotbal si nu ma intereseaza nimic altceva” si sa stai deoparte. 

Poate aceasta distantare din partea lor este si motivul pentru care tribunele sunt mai mult goale, salariile sunt mai mici si platite mai rar si nu se pot impune la cluburi din strainatate, unde se cer caractere mai puternice. Ca unul care a petrecut ultimii aproape 5 ani prin spitale, pot depune marturie ca gesturile frumoase facute in momentele grele nu se uita usor. Asa ca lasati deoparte rola de hartie igienica si incepeti sa cautati cat costa un aparat de respiratie artificiala si un bax de masti medicale sau puneti-va voi o masca si manusi si incepeti sa faceti cumparaturi pentru vecinii mai in varsta. Asta e ceva ce merita filmat si urcat pe retelele de socializare.