OPINIE | Gabriel Chirea, dupa meciul care ne goneste de la Europeanul pe care il organizam: "10 adevaruri incomode"

1. Pierderea barajului pentru calificarea la Euro 2020 nu e o nenorocire. Nationala Islandei a invins, in ultimii ani, echipe mult mai bune ca a noastra. In schimb, poate fi reprosat modul in care am jucat, haosul care a inconjurat pregatirea partidei, tactica folosita si, intr-o anumita masura, selectia, pentru ca ne-am prezentat la meci cu o echipa scunda si greoaie, victima preferata a nordicilor, dar si cu un cuplu de fundasi centrali neomogen si un stranier debutant. Una peste alta, in mormanul de balegar care e fotbalul romanesc, cresc rar trandafiri, iar selectionerul poate culege, cel mai adesea, doar ciuperci.  

2. Pur si simplu, jucatorii echipei nationale nu sunt destul de buni pentru a se califica la un turneu final, acesta e adevarul. Si, spre deosebire de alte reprezentative, care au jucatori poate mai slabi decat Romania si reusesc sa aiba rezultate, fotbalistii romani nu au macar rautatea in joc si spiritul de sacrificiu al acestora. Cand nu esti in stare sa sutezi, sa centrezi, sa driblezi si sa pasezi la un nivel multumitor, atunci trebuie sa alergi mancand pamantul si sa lupti pentru fiecare minge ca si cum ar conta viata ta de ea. Sa critici vehement jucatorii si jocul nationalei e ca si cum ai vorbi de rau un copil cu handicap, pare un gest de o rautate inutila, care te face sa te simti meschin. 

3. Generatia lui Chiriches (31 ani), Tatarusanu (34 ani), Deac (34 ani), Maxim (30 ani), Grigore (34 ani), Keseru (33 ani) sau Nistor (32 ani) si-a trait traiul si si-a mancat malaiul la nationala. Daca i se poate reprosa ceva direct lui Radoi e ca nu a avut curajul sa promoveze masiv tineri, pe scheletul echipei U21, ca sa zguduie o echipa anchilozata si sa stim macar ca suntem pregatiti pentru campaniile viitoare, daca tot nu ne calificam la Euro 2020. Chiar si cel considerat vedeta echipei, Nicusor Stanciu, ar trebui sa mai fie lasat pe banca de rezerve, ca sa isi mai odihneasca talentul, pentru ca nu a aratat ca are calitatile unui lider de echipa. 

4. Asa cum anticipam, naturalizarea lui Camora s-a dovedit o greseala. Nu numai ca portughezul a avut o evolutie stearsa, dar i se pot reprosa greseli la ambele goluri ale islandezilor, la primul balbaind o minge si neintampinand adversarul, iar la al doilea scotandu-l din ofsaid pe marcator. Nu il poti demoniza pe Camora, din moment ce a jucat in nota echipei si a fost la meciul de debut. Li se poate imputa inconstienta oficialilor, care au vazut un "game-changer" intr-un fundas stanga de 34 de ani de nivelul Ligii 1, si selectionerului, care l-a expus inutil bagandu-l in teren, fara alte partide prealabile, pentru un duel de asemenea importanta. Cel mai probabil, am naturalizat un fotbalist care nu va mai fi convocat dupa terminarea anului 2020. Adica, punand in balanta castigurile si pierderile, plus scadalul cu suporterii, iesim pe minus.  

5. La 6 ani dupa schimbarea conducerii FRF, echipa nationala pare inca un loc unde afacerile reprezinta activitatea de baza si nu performanta sportiva sau reprezentarea merituoasa tarii. Ionut Nedelcearu, cel care urma sa fie titular impotriva Islandei, in cel mai important meci al anului, dupa accidentarea lui Chiriches, a fost lasat, in mod inexplicabil, sa paraseasca cantonamentul nationalei pentru a se transfera la AEK Atena. Daca clubul elen, impresarii si angajatii FRF nu au gasit o solutie pentru o vizita medicala facuta la o clinica din Romania si o semnatura trimisa prin fax sau email, iar in lot nu existau solutii de rezerva, atunci fotbalistul trebuia pastrat in lot. Nu e treaba FRF sa creasca cote si sa faciliteze transferuri, atunci cand se pune in pericol activitatea nationalei si bugetul institutiei.

6. Mandatul lui Mihai Stoichita ca director tehnic al FRF, ar trebui sa se incheie. In ianuarie 2017, la doi ani dupa ce fusese demis de "lanterna rosie" Petrolul, antrenorul globetrotter, fost selectioner al nationalelor din Kuweit, Armenia si Panama si cu aventuri prin Moldova, Bulgaria, Turcia, Cipru si tarile arabe, a semnat un contract cu FRF, care l-a prezentat ca salvatore de la patria. Cel poreclit "Lippi" a facut parte din delegatia nationalei la meciul cu Armenia, de la Erevan, din preliminariile CM 2018, cand am castigat 5-0, iar dupa ce si-a intrat in paine, l-a supervizat pe Christoph Daum ca sa termine pe locul al patrulea grupa de calificare pentru Mondial. Apoi, l-a ales pe Cosmin Contra sa fie selectioner si l-a supervizat pentru locul al patrulea in grupa pentru Euro 2020 si locul secund din Nations League 2018-2019. Dupa ce l-a ales riscant ca selectioner pe Mirel Radoi, am pierdut barajul pentru Europeanul pe care il gazduim, iar un alt selectioner pentru care a girat, Adi Mutu, care nu are nici el experienta si calificarile profesionale necesare, lupta in Ucraina cu calificarea la Euro 2021 pe masa. 

7. Ce i se poate reprosa efectiv lui Radoi, dupa ce a avut la dispozitie aproape un an de zile sa pregateasca meciul? In primul rand, modul in care a construit apararea. In axul central al defensivei, in cel mai important meci al ultimilor ani, selectionerul a folosit doi jucatori care nu mai jucasera niciodata impreuna. Chiriches s-a accidentat si Nedelcearu a fost lasat sa paraseasca cantonamentul, fiind folosit cuplul Burca - Balasa, in timp ce veteranul Dragos Grigore a fost lasat pe banca de rezerve, probabil odihnit pentru meciurile cu Norvegia si Austria din Nations League, la fel ca si Tosca. In loc sa jucam cu Chiriches - Grigore, Grigore - Tosca sau Nedelcearu - Rus, care se cunosteau si jucasera impreuna, am ajuns sa improvizam cu o pereche de fundasi centrali nerodata. In al doilea rand, asa cum anticipa presa islandeza in ziua meciului, ni s-a intunecat judecata in momentul in care am primit gol si am devenit extrem de vulnerabili. Apoi, Alibec a fost bagat titular, desi s-a simtit rau la incalzire, si nu am fortat pe final, desi Islanda, cu o medie de varsta de peste 32 de ani, a cazut fizic dupa minutul 70. 

8. Ca si in mandatele lui Daum si Contra, rupem norii in amicale si in "amicalele" din Nations League, dar ne dam cu stangul in dreptul in partidele oficiale, ceea ce denota o labilitate psihica si faptul ca jucatorul roman clacheaza sub o presiune cat de mica. De asemenea, se pare ca este adevarat ca masochistul fotbalist roman are nevoie de un declic vulgar si violent, de injuratori de morti, mame si familie, de amenintari cu corectii fizice sau chiar de palme primite pentru a incepe sa puna osul la bataie, din moment ce la Burca, Camora, Deac si Manea mananca jar la CFR Cluj, iar la echipa nationala sunt moi ca o inghetata lasata la soare.

9. Nu avem nici macar alibiului terenului greu, al publicului ostil si al vremii nefavorabile. Gazonul de pe arena "Laugardalsvollur" din Reykjavik s-a prezentat in conditii bune, desi nu excelente. Oricum a aratat mult mai bine decat cele de pe "Arena Nationala", "Ion Oblemenco", "Cluj Arena" sau "Ilie Oana" in conditii obisnuite. In tribune au putut patrunde doar 60 de spectatori si nu "Zidul Albastrul" de 8-9.000 de fani, care sa-si ajute psihologic echipa cu strigatele razboinice devenite celebre. Nici vremea nu a fost mult diferita fata de cea de la Bucuresti, temperatura fiind mai scazuta in Islanda cu doar 8°C si ploaia udand ambele capitale. 

10. Islanda are o populatie de 365.000 de locuitori, un pic mai mult decat Cluj-Napoca sau Timisoara si cam cat Sectorul 2 din Bucuresti.  Sa te invinga o nationala a unei tari atat de mici nu este neaparat o rusine, ci arata ca ai o mare problema in formarea, pregatirea fizica si psihologica, selectia si promovarea jucatorilor autohtoni. Dar si ca nu exista prea multa ambitie, demnitate si respect de sine din partea unor sportivi, care arunca armele fara sa dea o replica indarjita. Nu este in totalitate vina celor din teren pentru rezultatul si prestatia de la Reykjavik, din moment ce un fotbalist se formeaza in 10.000 de ore de pregatire si multe persoane ii antreneaza, impresariaza si ii consiliaza. Ca si in cazul invamantului din Romania, avem o problema mare in privinta lipsei antrenorilor si pedagogilor de calitate din sport. Dincolo de rezultatele in sportul profesionist, Islanda are aproape 25.000 de fotbalisti inregistrati, adica aproape 7% din populatia tarii, o infrastructura decenta, desi ninge 6-8 luni in fiecare an, un sistem superior de formare si o populatie mai sanatoasa. Daca ne-ar interesa, am putea invata din exemplul lor si nu ne-am mai plange de restrangerea ariei de selectie, pentru ca apoi sa ne batem joc si de putinii copii care mai vor sa faca sport de performanta.