OPINIE | Gabriel Chirea, despre servilismul antrenorilor de la FCSB: "Hainele noi ale patronului nu există, e dezbrăcat"

Faptul că clubul lui Gigi Becali a fost refuzat în ultimii ani de antrenori români cu o cotă bună, precum Mircea Lucescu, Cosmin Olăroiu, Dan Petrescu, Răzvan Lucescu sau Gică Hagi, dar și de Marius Șumudică, Edi Iordănescu, Mirel Rădoi, Marius Croitoru, Eugen Neagoe sau Nicolae Dică, printre alții, ar trebui să spună multe despre climatul de lucru de la FCSB.   

Gigi Becali a reușit, în mandatul său de patron, întins pe aproape două decenii, să scadă ștacheta de la Victor Pițurcă, Cosmin Olăroiu, Walter Zenga, Oleg Protasov și Gică Hagi la Bogdan Andone, Vergil Andronache, Bogdan Vintilă, Anton Petrea și Dinu Todoran. Patronul FCSB a ajuns să fie respins politicos, atunci când tatonează terenul pentru aducerea unui nou "secund", de către antrenorii cu experiență în Liga 1 și de către cei care țin cât de cât la imaginea și la sănătatea lor mintală. 

Nici nu e greu de înțeles reticența antrenorilor, pentru că filosofia sa pare să fie "Bă, eu sunt stăpânul! Cum să las argatul să facă ce vrea cu calul meu?", după cum declara singur. În ultimele șase sezoane, de când FCSB nu a mai reușit să câștige titlul, deși a alergat de unul singur în Liga 1, mulți au crezut că pot să se înțeleagă cu Becali, cu argumente logice. Dar au eșuat în frustrare, în demiteri și demisii, după ce omul de afaceri le-a impus primul "11", a dispus schimbari dictate prin telefon, le-au concediat din senin jucători de care aveau mare nevoie, le-a adus fotbaliști văzuți la televizor, i-a dat afară învinuindu-i de propriile greșeli sau a distrus psihic angajați prin declarații publice calomnioase. Repetă mereu că sunt banii lui și face ce vrea cu ei, dar nu a înțeles nici până acum că un club de fotbal, mai ales unul cu fani și vizibilitate, nu e Avicola Iași, Arcom sau Uzina Mecanică Drăgăşani. 

Gigi Becali chiar crede că se pricepe la fotbal, deși contrariul e clar, fiind încurajat în comportamentul lui despotic doar de nivelul mediocru al Ligii 1, de slaba organizare și problemele bugetare ale cluburilor, de regulamentele financiare laxe din fotbal, de anchilozarea servilistă a FRF și LPF și de slugărnicia unor persoane din fotbal și din mass-media. Într-o ligă în care rivala Dinamo a ajuns din nou în insolvență și joacă cu juniorii, campioana CFR Cluj a strâns datorii de peste 25 de milioane de euro, iar conducerea Craiovei a preluat din năravurile latifundiarului bucureștean, Becali se laudă că știe mult fotbal, dar termină mereu pe locul al doilea, apoi i se dă cu terenul și cu tactica în cap de către Slovan Liberec și Șahtior Karagandy.  

În timp ce cluburile serioase din străinătate transferă prin departamentul de scouting, după ce fotbaliștii remarcați trec prin programe complexe de analiză și după ce sunt urmăriți atent la multe partide de oameni special pregătiți, Becali aduce jucători, după ce a văzut câteva minute din transmisiile tv, ca "să fie încercați", apoi sunt concediați după o repriză, un meci sau două jucate, în batjocură. Dar spune că vrea să câștige Champions League, înainte să iasă din fotbal! Becali contractează antrenori, față de care are o atitudine și o comunicare demne de filmul "Aferim!", cu caracterizări ca "argat" sau "slugă". Are o organigramă, dar e umplută cu oameni cărora nu are încredere să le lase cuțitul pe mână. Are suporteri, din ce in ce mai puțini, dar au la fel de multă putere ca femeile din Afganistan, nu au voie să aibă o părere sau să se implice în activitate. 

Mai jenante decât comportamentul patronului FCSB, care se laudă exagerat cu spiritul său antreprenorial genial, "investițiile" și averea sa, de parcă lumea nu ar bănui cum a făcut primele milioane și cele care au urmat, este doar modul în care FRF și LPF acceptă ca nobila meserie de antrenor să fie decăzută la nivelul de purtător de țucal pentru un boier cu apucături bizantine. De ce se mai plătesc mii de euro și se mai irosesc  ani de zile pentru obținerea licenței PRO de antrenor, dacă e doar o hârtie bună de șters la fund? De ce parodia cu examene, cursuri și formare profesională continuă, dacă patronii pot da un telefon ca să facă schimbări, la meciuri din Liga 1, în văzul întregii lumi? 

Nu nivelul fotbalului românesc a scăzut, ci atmosfera din jurul fotbalului a devenit toxică. Nu ne calificăm la Campionate Mondiale și Europene, nu avem echipe în grupele Champions League și ne facem de râs în preliminariile cupelor europene, pentru că fotbalul românesc a ajuns un sat fără câini. Nu există o strategie clară, banii se cheltuie fără cap, arbitrajele distrug meciurile, iar patronii și conducătorii au putere de viață și de moarte, sunt lăsați să își facă poftele, de parcă ar fi vorba de un bordel, nu de o profesie serioasă și complexă. Între timp, antrenorii FCSB sunt preocupați să facă bani, nu are nici unul curajul să îi zică patronului-împărat că hainele sale cele noi nu există, e dezbrăcat în fața celor care cunosc puțin fotbal.