Opinie / Gabriel Chirea despre sportivii care spun ca nu datoreaza nimic Romaniei: "Tara face ce poate pentru tine. Tu ce faci pentru ea?"

Gabriel Chirea
[email protected]

In 1961, cu ocazia discursului inaugural ce marca debutul mandatului sau la Casa Alba, presedintele John F. Kennedy le transmitea americanilor un indemn intrat in istorie - "Nu intreba ce poate face tara pentru tine, intreaba ce poti face tu pentru ea!". Constient ca majoritatea concetatenilor sai asteptau o interventie mesianica pentru rezolvarea luptei impotriva saraciei, a inechitatiii sociale si a crizei politice, el ii invita la o introspectie asupra rolului pe care fiecare dintre ei putea si trebuia sa il joace in istoria tarii sale.
 
In ultimii ani, Simona Halep, echipa nationala de handbal feminin si, mai recent, Marius Copil au declarat direct sau indirect ca Romania e o tara care nu merita "Altetele Lor Serenissime" si ca, daca vin sa joace sub tricolor, atunci o fac cand vor si in conditiile impuse de ei. In iulie 2015, Halep ne explica ca "nu am nicio obligatie fata de nimeni din tara noastra. In primul rand, eu joc pentru mine", ca sa nu mai fie plictisita cu criticile pentru ca refuzase sa vina la intalnirea de FedCup impotriva Canadei si isi pregatea terenul pentru a se eschiva sa participe la intrecerea de tenis de la Jocurile Olimpice de la Rio 2016, motivand ca e terorizata de virusul Zika. Nationala de handbal striga in fiecare time-out, un stupefiant "Pentru cine jucam noi? Pentru noi!", in loc de "Victorie!" sau "Romania!", iar Marius Copil a declarat recent ca "Romania nu m-a ajutat cu absolut nimic. Daca traiam intr-o tara care m-ar fi ajutat total in cariera, atunci da, as da si eu inapoi Romaniei ceea ar merita".
 
Desi se creeaza impresia ca Romania este o tara bananiera speculanta si ingrata, care nu le-a oferit absolut nimic acestor sportivi si de aceea nu datoreaza nici ei nimic Romaniei si sportului romanesc, sa vedem cum stau lucrurile de fapt. In primul rand, spre deosebire de multe alte tari ale lumii, Romania le-a oferit un climat echilibrat in care au crescut fara sechele, unde nu predomina dictatura militara, cartelurile de droguri sau razboiul civil, iar copiii nu au avut statut de refugiat, nu au trebuit sa lucreze in fabrica de la 10 ani ca sa produca jucarii, nu au fost transformati in copii-soldati si pusi sa isi ucida parintii cu mitraliera, nu au fost fortati sa se implice in trafic sau consum de droguri, nu au fost victime ale unui fenomen generalizat de trafic de carne vie, nu le-au fost impuse diverse religii si credinte si nu au fost haituiti pentru a lor. In al doilea rand, oricat de saraca a fost, este si va fi Romania, tara ofera inca conditiile necesare ca un copil sa nu moara de foame in mijlocul drumului, sa nu viseze la un pahar de apa, sa nu umble imbracat doar in frunze si blana de animale, sa termine o scoala daca isi doresc, de cele mai multe ori cu costuri destul de mici, si sa isi creeze un viitor si sa se realizeze in meseria aleasa. In al treilea rand, desi e mult mai greu decat in tarile occidentale, unde conditiile sunt exceptionale, un sportiv roman este ajutat atat cat se poate, cu echipament, antrenori, teren sau fonduri pentru a-si imbunatati performantele. Desi suntem un popor carcotas, caruia ii place sa critice si cand nu are neaparat motive, atat Halep, cat si nationala de handbal sau tenismenul Copil au fost inconjurati cu simpatie de fani, care i-au urmat in numar mare si la competitiile din strainatate, unde s-au creat adevarate galerii pentru sustinerea lor. 
 
Simona Halep, o aromanca mandra, spune ca nu datoreaza nimic Romaniei. Probabil uita ca strabunicii si bunicii ei s-au nascut in Grecia, de unde au fost alungati, au plecat in Bulgaria, de unde au fost alungati, si s-au stabilit in Romania, unde au fost primiti ca frati de sange si au putut sa isi faca un rost, sa castige bani si sa desfasoare afaceri infloritoare. Poate ii trebuie amintit ca, in Albania, aromanilor le-a fost recunoscut statutul oficial de minoritate nationala si au primit drepturile aferente abia in octombrie 2017! Pe aceeasi logica, cat a investit Puerto Rico in campioana olimpica Monica Puig sau ce a facut Serbia pentru Novak Djokovic, care venea in cantonament in Romania pentru ca era mai ieftin si care a debutat la turneul ATP de la Bucuresti? Sau ce a facut, in plus fata de ce a facut Romania pentru Halep, Neagu sau Copil, Armenia pentru Mkhitaryan, Croatia pentru Rakitic si Perisic sau tarile lor ex-iugoslave, africane, nord-africane si Turcia pentru miile de fotbalisti si sportivi nascuti si crescuti in Occident, dar care vin sa le reprezinte cu placere si mandrie? 
 
Situatia nationalei de handbal feminin este incredibila! De cativa ani, handbalistele noastre se strang in cerc la time-out, in salile construite sau inchiriate pe banii Romaniei sau in deplasarile platite de tara, imbracate in echipamentul galben si se incurajeaza spunand ca joaca doar pentru ele, in timp ce in tribune sunt mii de oameni veniti sa le incurajeze la meciurile de acasa si sute la cele din deplasare. Situatia nu ar fi atat de enervanta, daca ar fi doar atat. Dar fetele din "garda veche" au fost formate la Oltchim Rm. Valcea, club la care primeau salarii de mii de euro pe luna, in timp ce combinatul chimic intra in faliment, iar cele mai tinere au fost formate de centrele de excelenta finantate in mare parte de la bugetul de stat si sunt legitimate la cluburi sponsorizate de autoritatile locale din banii cetatenilor (CSM Bucuresti, SCM Craiova, Corona Brasov, CSM Roman, Dunarea Braila, HC Zalau etc.).
 
Marius Copil a refuzat convocarea pentru intalnirea cu pierduta cu Austria, dar si pentru confruntarea cu Israelul, in play-off-ul Grupei I, Zona Europa/Africa, invinsa urmand a retrograda in a treia grupa valorica, motivand ca "mai am multe puncte de aparat, iar obiectivul meu este de a termina anul cat mai sus in clasamentul ATP". Cel mai bun raspuns a venit de la capitanul echipei sale de Cupa Davis, Horia Tecau, care a cel care dupa partida cu Austria spusese - cu bataie lunga spre Copil - ca "e o mandrie sa-ti reprezinti tara". Desi ii dorim sa se claseze cat mai sus in clasamentul ATP, intrebarea logica e de ce a ales sa se concentreze abia la 26 de ani pe acumularea de puncte si nu a facut-o cand a fost convocat prima data la echipa de Cupa Davis, ocupand un loc dorit de un alt jucator tanar in compania lui Pavel, Hanescu, Ungur, Tecau si Mergea, care i-a permis acumularea de experienta si imbunatatirea jocului. Care ar fi reactia altor tari daca Murray, Nadal, Federer sau Cilic ar fi declarat ca vor sa se concentreze pe clasamentul ATP?
 
Ce par sa nu inteleaga deloc sportivii romani de top e ca, odata cu statutul de vedeta, banii din cont, expunerea media si diversele privilegii, ei au si niste responsabilitati crescute fata de tinerii sportivi, colegi, fani si tara, la care multi raman datori in acest moment. Si ca, daca Romania nu a fost locul perfect in copilaria lor, nici nu a fost nici un purgatoriu si pot ajuta ca copiii de astazi sa o duca mai bine. Asa ca ii intreb si eu: "Romania face ce poate pentru tine. Tu ce faci pentru ea?".