OPINIE | Guvernul nu lasă sportul românesc nici să trăiască, nici să moară și să renască. Doar risipește bani pe care îi împrumută

Aburiți de câteva medalii la sporturi individuale, obținute pe talentul nativ al câte unui sportiv de geniu, Guvernul, Parlamentul, Președinția, primăriile și șefii de federații se lasă amăgiți că sportul românesc nu se află într-o situație critică. De fapt, dacă privim pădurea din spatele stejarilor Popovici, Halep, Cîrstea, Drăgușin, canotorilor, săritorilor în apă și fetelor de la tenis de masă, ne dăm seama că e defrișată. 

"Sportul românesc este la pământ, într-unul dintre cele mai slabe momente din ultima sută de ani"

În ciuda finalizării unor stadioane moderne și a planurilor pentru alte arene, sportul românesc este la pământ, într-unul dintre cele mai slabe momente din ultima sută de ani, iar sporturile de echipă excelează în această decădere accelerată. Fotbalul românesc este într-o degradare continuă, fără nicio echipă calificată în grupele competițiilor europene, cu patroni ce se consideră stăpâni de sclavi, cu o atmosferă toxică în jurul echipelor naționale și cu camioane de jucători străini de nivel submediocru în Liga 1.

Rugby-ul se face de râs, echipa națională fiind umilită pe bandă rulantă la Campionatul Mondial, în ciuda unor naturalizări controversate. Baschetul, voleiul (în ciuda prestației naționalei masculine la Euro 2023), handbalul (făcând abstracție de anomaliile CSM București, CS Rapid, CS Dinamo), atletismul, boxul, hocheiul, ciclismul, sporturile cu motor, tenisul și natația, adică cele mai populare discipline la nivel mondial, duc lipsă de infrastructură, de conduceri capabile sau de bază de selecție pentru a deveni relevante sau pentru a evolua la ritmul în care se dezvoltă sporturile lor la nivel mondial.   

Concentrați pe construcția unor stadioane supraevaluate de zeci de milioane de euro și pe finanțarea unor echipe profesioniste cu mulți jucători străini, politicienii, primarii și șefii de federații nu sunt în stare de 30 de ani să ofere o infrastructură și un cadru organizațional decente pentru juniori și să închege o strategie actualizată realității pentru aducerea sportului românesc în secolul XXI. De fapt, planul pe baza căruia funcționează tot sportul românesc este atât de înapoiat și incorect formulat încât marii sportivi din ultimii ani au scos capul în lume în ciuda "ajutorului" dat de România. 

"Fără sport de masă, România se află în pragul unor dezastre demografice, medicale și judiciare" 

Și nu e vorba numai de rezultate, obiectivul superficial dorit de politicieni pentru spălarea imaginii lor publice, cât de faptul că sportul de masă e anchilozat în țara noastră. Adică exact motivul pentru care cel profesionist există și este finanțat de stat: pentru ca populația să facă mișcare, să fie sănătoasă și eliberată de stres, pentru a reduce din cheltuielile sistemelor de sănătate și justiție. Fără sport de masă, România se află în pragul unor dezastre demografice (declin demografic accentuat, infertilitate), medicale (consum de droguri scăpat de sub control, depresie, boli grave datorate sedentarismului etc.) și judiciare (dispreț pentru lege, din cauza lipsei însușirii disciplinei prin sport).  

S-a ajuns la un moment zero, aproape de fundul gropii. Președinția, Guvernul și Parlamentul trebuie să se pună la masă și să propună o strategie coerentă pentru sportul românesc, pentru că altfel lasă de înțeles că este în interesul politicienilor ca populația să fie cât mai bolnavă și mai anchilozată și banii publici să fie risipiți în vânt, pe aducerea de mercenari străini. Așa cum spuneam în urmă cu aproape doi ani, sportul este un domeniu de siguranță națională și ar trebui să fie tratat ca atare.

"Statul trebuie să conștientizeze că sportul românesc nu se poate finanța total din bani privați"

Statul trebuie să conștientizeze și că sportul românesc nu se poate finanța total din bani privați. Cel puțin nu în situația actuală. Politicenii trebuie să dea urgent o lege a sponsorizării, care să atragă finanțare (contra facilități fiscale) din partea multinaționalelor, care dispun anual de zeci de miliarde de euro și oricum fac artificii contabile și nu plătesc prea multe impozite la buget, dacă nu vor. Dacă companiile puternice nu se implică financiar în sport, acesta va rămâne sub influența caselor de pariuri, pe mâna unor primari frustrați de cariere ratate ca sportivi sau pe a unor patroni ca Gigi Becali, Adrian Mititelu sau Mihai Rotaru, care au dovedit că nu sunt în stare să ducă cluburile lor la un nivel superior de profesionalism. 

Dacă nu vor să atragă finațare privată, înseamnă că vor să păstreze sportul românesc subordonat sferei politicului și agățat de bugetul de stat. Dar atunci trebuie să desfacă baierele pungii publice pentru toate cluburile și să facă finanțarea previzibilă și universală. Dacă CFC Argeș este ținută în viață de Primăria Pitești, "U" Cluj primește infuzii financiare de la Primăria Cluj-Napoca, Oțelul este finanțată de Primăria Galați și CSM București transferă vedete internaționale pe banii Primăriei Capitalei, atunci trebuie ca și FC Dinamo, FCSB, FC Rapid, CFR Cluj și celelalte cluburi (mai ales în cazul fotbalului) să primească bani de la stat, iar CSA Steaua să nu mai fie ostracizată pentru acest fapt.       

"Banii publici nu mai trebuie folosiți pentru plata salariilor unor sportivi profesioniști"

Soluțiile sunt simple și la îndemână, dacă se vrea o reformă adevărată. Pe termen mediu și lung trebuie readus sportul școlar, liceal și universitar la nivelul la care era în trecut, pentru că este singura soluție care poate ridica rapid și consistent nivelul sportului românesc. Cu banii plătiți pentru ridicarea unui stadion se pot construi zeci de baze sportive dedicate juniorilor și cu salariile plătite unor fotbaliști din Madagascar și Belize, unor baschetbaliști din SUA, unor rugbiști din Fiji și Samoa sau unor handbaliste din Serbia, Spania și Norvegia, care te ajută la nivel de imagine sau sportiv pe termen foarte scurt, trebuie specializați și salarizați antrenori competenți de juniori și oferite gratuit echipamente sportive copiilor. 

Fanii, jurnaliștii și oamenii de sport trebuie să fie mai selectivi și mai analitici, să cântărească mai bine raportul bani cheltuiți - rezultate pe termen lung. Banii publici nu mai trebuie folosiți pentru plata salariilor unor sportivi profesioniști, ci doar pentru îmbunătățirea infrastructurii sau pentru suportul sportului juvenil. În ultimul rând, trebuie să conștientizăm care sunt sporturile prioritare, unde suntem în acest moment, la ce nivel vrem să ajungem în viitor, care sunt pașii pe care trebuie să-i urmăm, stabilirea unor obiective intermediare și ce măsuri organizatorice și legislative trebuie să luăm. Pe termen lung, sportul trebuie să redevină un domeniu prioritar pentru România, pentru că el le afectează pe toate celelalte, direct sau indirect, de la Sănătate la Apărare, Interne și Justiție.

Text și foto - Gabriel Chirea