OPINIE / In conditiile actuale, cand il are sef pe „Trump de Romania”, Teja este cel mai bun antrenor posibil pentru FCSB

Autor: Gabriel Chirea
[email protected]

In ultimele 4 sezoane, de cand Gigi Becali a fost eliberat din inchisoare, FCSB a ratat 3 titluri de campioana in Liga 1 si, probabil, urmeaza sa il piarda printre degete si pe al 4-lea, desi a parut o echipa care alearga de una singura in competitia interna. De asemenea, FCSB nu a castigat nicio Cupa a Romaniei (eliminari cu Dinamo, Mioveni, Hermannstadt si Calarasi), nicio Supercupa a Romaniei si nu s-a calificat nicio data in grupele Champions League (eliminata de Ludogoret, Partizan, Manchester City si Sporting Lisabona). Singura performanta din acesti 4 ani a fost castigarea unei Cupe a Ligii (2015-2016), iar participarea in a doua competitie europeana a fost mai degraba o reusita financiara decat una sportiva, pentru ca echipa a ajuns de doua ori in grupele Europa League (2016-2017, locul 4 in grupa / 2017-2018, locul 2 in grupa, a fost eliminata in "16"-imi de Lazio, dupa 2-5 la general).

Dupa concedierea lui Costel Galca, care a reusit tripla campionat - Cupa Romaniei - Cupa Ligii, in vara anului 2015, antrenorii care au urmat - Mirel Radoi, Laurentiu Reghecampf, Nicolae Dica si Mihai Teja - au lucrat sub teroarea impusa de patron si au ajuns „saci de box” pentru suporteri, presa si oameni de fotbal, care i-au considerat slab pregatiti si incapabili sa gestioneze presiunea existenta la un club cu pretentiile FCSB. Insa foarte putini au luat cu adevarat in considerare conditiile speciale in care au lucrat. In primul rand, patronul FCSB are senzatia ca daca finanteaza un club de fotbal, atunci poate sa apeleze cand vrea la tehnici de football fantasy si sa schimbe titularii la un pocnet din degete, sa faca modificari in orice moment al jocului doreste, sa-si promoveze insistent febletile sau sa distruga jucatori abia transferati prin declaratii iresponsabile. Practic, sa faca ce vrea si cand vrea. Faptul ca FCSB s-a clasat de 3 ori pe locul secund la finalul sezonului si urmeaza sa o faca pentru a 4-a oara consecutiv, trebuie de fapt considerata o mare performanta pentru antrenorii din acesti ani, in conditiile in care situatia a fost mai mult decat haotica.

Pe langa faptul ca ultimii 4 antrenori au lucrat sub un patron care da telefoane si mesaje cu ce jucatori trebuie sa joace titulari si cine sa intre sau sa iasa de pe teren, desi de multe ori acesta nici nu mai vine la stadion, ci sta in fata televizorului, lotul FCSB a fost de cele mai multe ori alcatuit nu sub indrumarea angajatilor clubului si a staff-ului tehnic, ci dupa capriciile finantatorului si in urma sfaturilor unor calauzitori din umbra, despre care nu se stiu multe lucruri, dar cu care Becali vorbeste des. Daca de cele mai multe ori transferurile au fost realizate instinctiv si nu analitic, nici pe timpul campionatului antrenorul nu a avut o minima libertate de actiune. Teja, de exemplu, a fost privat de aportul jucatorilor de atac Florentin Matei, Adrian Stoian si Raul Rusescu, care, desi sunt jucatori de calitate si clubul a facut un efort financiar considerabil ca sa le plateasca salarii lunare cumulate de peste 70.000 de euro, nu mai sunt pe placul patronului. De fapt, cei 3 au prins foarte putine minute (Matei - 6 meciuri, 273 minute / Stoian - 2 meciuri, 100 minute / Rusescu - 2 meciuri in 2019, 45 minute), desi ar fi putut fi de folos echipei in acest nou sezon ratat.

In plus, Radoi, Reghecampf, Dica si Teja au trebuit sa lucreze cu un director sportiv capricios, care nu are sarcini clare, dar are un cuvant greu de spus si e apropiat de patron, in principal pentru ca au fost colegi de chin penitenciar, si cu un nepot al patronului care e team-manager si actionar minoritar, dar care, pana de curand, statea pe banca si transmitea indicatiile venite din loja si mai uita, din cand in cand, sa anunte cate cartonase au jucatorii si cine e suspendat. In plus, jucatorii sunt rasfatati si mofturosi, iar actiunile si declaratiile patronului stirbesc mult din autoritatea de care ar avea nevoie antrenorul ca sa tina sub control vestiarul. Au fost numeroase cazuri cand fotbalistii, unii abia iesiti din perioada junioratului, au trecut peste capul lui si l-au sunat direct pe patron ca sa il intrebe de ce nu joaca si de ce au fost schimbati, de parca antrenorul ar fi doar un „secund” sau preparator fizic. In plus, strategia FCSB pe termen scurt, mediu si lung e sublima, dar lipseste cu desavarsire. In tot acest haos, se pare ca titlurile neoficiale de vicecampioana a Ligii 1 pot si considerate performante, iar antrenorii sunt singurii care au asigurat un minim nivel de stabilitate.

Cand se va trage linie dupa acesti 4 ani, FCSB va constata ca a pierdut titlul in fata unor echipe mai slab cotate (Astra, Viitorul, CFR Cluj), pe care nu le-a lasat sa moara, finantandu-le cu sume mult prea mari pentru transferurile multor jucatori mediocri, iar principalii vinovati nu sunt antrenorii din acte. Singurul lucru care le poate fi reprosat celor 4 antrenori e ca au acceptat sa fie „secunzii” lui Becali, desi aveau de aparat un nume greu construit in fotbalul romanesc sau erau realizati din punct de vedere financiar. Situatia lui Becali se aseamana cu cea a lui Donald Trump in SUA, care este parasit de toti colaboratorii si pentru care toti ceilalti sunt vinovati, numai el e perfect. Incepand din 2019, bolidul FCSB al lui Becali poate trece pe tractiunea 4 (antrenori) X 4 (titluri ratate), ceea ce poate spune mult si despre calitatea soferului.