OPINIE | "Laszlo Boloni nu e cel mai potrivit selecționer pentru România. Era acum 20 de ani, dar a plecat singur"

Motivul primirii cu precauție a veștii că Laszlo Boloni se află în discuții avansate cu FRF pentru postul de selecționer nu este că a declarat fără echivoc, în numeroase ocazii, că se simte maghiar și nu român. "Am trăit în România, am jucat peste 100 de meciuri pentru naţionala României, chiar am şi înscris împotriva echipei Ungariei, dar părinţii mei m-au crescut ca pe un maghiar şi aşa mă simt. Sunt maghiar, punct", spunea Boloni în presa belgiană, ca un pumnal înfipt în inima fanilor Stelei și ai echipei naționale.

Un om își poate alege singur sentimentele și apartenența etnică, deși pentru a fi selecționer poate că ar trebui, ca o condiție esențială, să ai echipa națională a țării de origine mai aproape de inimă decât rivala sportivă tradițională. Chemat de multe ori să se reîntoarcă în România, Boloni a fost cel mai aproape când i s-a propus conducerea noului proiect demarat de guvernul maghiar la Tg. Mureș, unde se vrea un club finanțat de țara vecină, asemănător cu ce se întâmplă la Sf. Gheorghe și Miercurea Ciuc. 

Boloni a lăsat naționala baltă înaintea barajului cu Slovenia, din 2001

Dar, pentru cei care urmărim fotbalul românesc de peste două decenii, Boloni rămâne în memorie cu episodul din iunie 2001, când a lăsat naționala României după 10 meciuri și un an de mandat, pentru a prelua pe Sporting Lisabona. România nu mai avea prea multe șanse să meargă direct la CM 2002, după ce Italia ne învinsese destul de clar în ambele partide, iar două luni mai târziu aveam programat meciul cu Ungaria, decisiv pentru ocuparea poziției secunde și calificarea la baraj.

Cu Gică Hagi pe bancă, care abia agățase ghetele în cui, am învins cu emoții Ungaria (2-0) și am remizat cu Georgia (1-1), în ultimele două meciuri din grupă. A urmat dezastrul din barajul cu Slovenia (1-2, 1-1) și momentul în care România a pierdut contactul cu calificările și fotbalul de top, rămânând fără prezență la Mondial timp de 24 de ani. Boloni a câștigat titlul în Portugalia, se lăudă că l-a promovat pe Cristiano Ronaldo și și-a umplut conturile, iar noi am văzut Mondialul din Japonia și Coreea de Sud la televizor, deși aveam o echipă din care făceau parte Stelea, Lobonț, Popescu, Contra, Chivu, Mutu, Munteanu, Ilie, Ganea, Pancu, M. Niculae sau Sabău.

După ce a lăsat naționala într-un moment-cheie, invers proporțional cu reușitele naționalei noastre, pentru Boloni a urmat o perioadă excelentă din punct de vedere profesional, în care a prins contracte la Sporting Lisabona (2001-2003), Rennes (2003-2006), AS Monaco (2006-2007), Al Jazeera Club (2007-2008), Standard Liege (2008-2010), Al Wahda FC (2010-2011), Lens (2011), PAOK Salonic (2011-2012), Al Khor (2012-2015), Al Ittihad (2015), Antwerp (2017-2020), Gent (2020) și Panathinaikos (2020-2021). În tot acest timp, în care îi mergea admirabil din punct de vedere profesional, el a refuzat să redevină antrenorul "tricolorilor", deși a fost tatonat în mai multe ocazii de Federație, și nu a antrenat niciodată în Liga 1, deși a primit oferte concrete de la FCSB, CFR Cluj, Sepsi Sf. Gheorghe și ASA Tg. Mureș. 

Vrea să redevină selecționerul României, după experiențele nereușite de la Gent și Panathinaikos

Timp de două decenii, lui Boloni i-a mirosit urât fotbalul românesc, a criticat în termeni duri echipa națională, cluburile, competițiile, fotbaliștii, antrenorii, atmosfera și tot ce ținea de el. Dar, ca o minune, după experiențele dezastruoase de la Gent, care l-a concediat după doar 25 de zile, numind angajarea sa "o greșeală", și după șapte luni la Panathinaikos, unde jucătorii, fanii și presa au criticat vehement metodele sale de pregătire și tactica considerate "un stil de paleolitic", el a redevenit interesat de postul de selecționer. Chiar a avut bunăvoința să vină în România pentru a purta negocierile finale cu Mihai Stoichiță, pe care nu l-a chemat în sudul Franței, unde are reședința, sau la Budapesta, unde mama și fratele său locuiau și unde antrenorul are proprietăți. 

Dacă tot ne pregătim să numim un antrenor de aproape 69 de ani, ejectat din fotbalul mare european, de ce nu ar redeveni Anghel Iordănescu (71 ani) și Victor Pițurcă (65 ani) în fruntea listei cu posibilii înlocuitori ai lui Mirel Rădoi? Măcar ei au condus câte nouă ani naționala, fără să plece la primul hop, și au fost pe bancă la cele mai mari performanțe din ultimele decenii. Dacă Boloni e considerat cea mai bună soluție pentru revitalizarea echipei naționale, poate îi aducem în discuție și pe Cornel Dinu (74 ani), Mircea Rădulescu (80 ani) sau Emeric Ienei (84 ani). Dacă FRF l-a ales deja pe Adrian Mutu pentru a fi noul selecționer și doar încearcă să îndulcească pilula, prin promovarea agresivă a negocierilor cu Boloni, a reușit.        

Text - Gabriel Chirea, contributor Sport.ro