OPINIE | "Messi e cel mai bun fotbalist din istorie, dar a fost plătit prea mult. Barca e în pragul falimentului!"

Potrivit publicației spaniole As, în ultimul sezon, Leo Messi a fost remunerat cu 76 de milioane de euro doar din salariul primit de la Barcelona, însă câștigul său total anual este de 103.1 milioane de euro, plus alte bonusuri în funcție de performanțe și alte facilități. 

În anul în care clubul catalan stă pe marginea prăpastiei și privește în abisul insolvenței, poate chiar al falimentului, din cauza unor datorii de peste 1 miliard de euro și a pandemiei de coronavirus, Messi a câștigat doar de la club cât salariile medii anuale cumulate a 1.035 medici spanioli. Medici care în pandemie au salvat vieți sau măcar sunt pregătiți și s-au luptat să o facă. Fotbalul este o activitate foarte importantă pentru societate, dar cel profesionist de nivel înalt a început să nu mai mențină legătura cu realitatea. 

Fotbalul european are nevoie de plafoane salariale minime și maxime, de controale contabile la sânge, de asanarea zonei gri din regulamente și de reguli financiare mai dure, iar modelele sunt ligile din Germania și SUA, mult mai echilibrate cu cheltuielile. Mulți vor zice că e vorba de cerere și de ofertă, că se dau salarii mari pentru că fotbalul produce bani mulți. Ceea ce nu e adevărat, din moment ce Barcelona și Real Madrid, la fel ca cele mai importante cluburi din Spania, Italia, Franța și Portugalia, erau înglodate în datorii, încă dinainte de izbucnirea pandemiei de coronavirus. 

Multe echipe din Anglia s-au întins mai mult decât le e plapuma, iar cluburile deținute de prinți, oligarhi și șeici, precum cei din Arabia, China, Rusia sau Asia nu respectă prea multe reguli de fair-play financiar, iar banii pot veni aproape exclusiv din surse neetice sau nelegale. 

Cu lacrimile de la despărțirea lui Messi de Barcelona ni s-a distras atenția de la faptul că fotbalul are nevoie de o restructurare masivă, cel puțin din punct de vedere al plafonării salariilor și al reglementărilor financiare. Și nu restructurarea pe care a vrut-o Barcelona, Real Madrid și Juventus cu înființarea Super League, ca să câștige și mai mulți bani, ca să poată să le plătească și mai multe zeci de milioane de euro lui Leo Messi, Sergio Ramos sau Cristiano Ronaldo.  

Și nici o reorganizare oligarhică, cu atragerea de patroni ce dispun de fonduri aproape nelimitate, cum există la PSG, Chelsea sau Manchester City, unde fair-play-ul financiar este călcat în picioare sub privirile îngăduitoare ale UEFA. Fotbalul profesionist de nivel înalt a devenit un monstru financiar, care se autodevorează. Fanii se plâng de ani buni că au ajuns la limita suportabilității, din cauza creșterilor de prețuri continue la bilete, abonamente, echipamente, ospitalitate și abonamente tv, într-un cerc vicios menit să susțină mărirea salariilor și așa colosale ale fotbaliștilor prin exploatarea la sânge a unei mase de fani tot mai redusă, mai puțin entuziastă și mai săracă.

Privind cinic situația, fără să avem mintea încețoșată de sentimentalismul fotbalului, Messi nu pierde nimic prin plecarea de pe Camp Nou. El trece de la un club pe care l-a lăsat în pragul colapsului financiar, la un altul unde banii ies la propriu din pământ. S-a folosit financiar de Barcelona, așa cum Barcelona a încercat să se folosească sportiv de el. E un sportiv excepțional, poate cel mai bun fotbalist din toate timpurile, dar un angajat care a fost plătit mult prea mult, peste posibilitățile angajatorului. 

În cei 21 de ani petrecuți la Barcelona, el a strâns o avere estimată la aproximativ 400-500 de milioane de euro. Nu e rău pentru cineva care nu are angajați, nu are grija dezvoltării afacerii, nu a inventat nimic cu aplicație practică și nu a salvat lumea prin vreun leac sau aparat miraculos, ci doar a distrat mulțimile ca să uite că sunt din ce în ce mai sărace, în timp ce era condamnat penal pentru evaziune fiscală. 

În 2000, Messi ajungea la Barcelona cu probleme de sănătate și clubul îl ajuta cu tratamentul costisitor, în timp ce familia lui fugea din țara natală în timpul Marii Depresiuni Argentiniene, când lumea murea de foame, la propriu. În 2021, pleacă de e Camp Nou ca o vedetă înternațională și ca un semi-miliardar, care poate cumpăra o bună parte din orasul Rosario sau provincia Santa Fe, dacă vrea. Lasă în urmă multe trofee, amintiri emoționante și prestații excepționale, dar și un club distrus din punct de vedere financiar. Nu e el direct răspunzător de dezastrul din birouri, dar salariile mult prea mari ale vedetelor echipei, printre care el însuși, sunt o parte foarte importantă a problemei, de care nimeni nu vorbește serios. 

TEXT - GABRIEL CHIREA

SURSĂ FOTO - @fcbarcelona