OPINIE | Nu vrem „din trei în trei zile”. Să jucăm două meciuri pe an și să ne antrenăm când vrem!

Pe rând, CFR Cluj, FCSB, Farul și Sepsi au ieșit pe ușa din spate a Europei, fără să aibă nici măcar privilegiul să o vadă cu adevărat. Echipele noastre s-au plimbat puțin pe la periferiile fotbalistice ale continentului, apoi au fost trimise acasă, după ce au picat categoric controlul calității.

În grupele continentale vor fi cluburi din Insulele Feroe, Islanda, Kosovo sau Kazahstan, ceea ce face și mai ridicol campionatul României. Cu atât mai mult cu cât voinicii noștri și-ar fi amânat tot campionatul pentru a prinde grupele, că obosesc repede și nu vrem să leșine cumva dacă joacă din trei în trei zile.

Bine că nu mai avem echipe în grupele europene, că și-ar fi amânat campionatul pentru la anul!

De vreo 30 de ani încoace, oamenii din fotbalul românesc sunt terorizați când trebuie „să joace din trei în trei zile”. Catapultate în Europa, de multe ori doar pentru că sunt chioare într-un campionat de orbi, cluburile din România așteaptă ca țara toată să se oprească pentru ele. 

Adversarii să plece capul, orice meci intern să fie amânat, presa să aplaude din tastatură victoriile „muncite” cu estonieni și luxemburghezi, totul pentru așa zisul „interes național”. Când ne dau cu terenul în cap finlandezii, danezii, norvegienii, mai nou chiar armenii ori moldovenii, vinovații sunt mereu în altă parte, nu la noi.

Altfel, ar trebui să ne bucurăm că nicio formație din Liga 1 nu a ajuns în toamna continentală. În caz contrar, s-ar fi născut nenumărate lamentări și drame, cu patroni și antrenori care ar fi cerut să-și amâne practic tot campionatul, pentru la anul sau pentru 2027, pentru că acum au meciuri în Europa și „facem coeficient pentru țară, nu înțelegeți?!”. 

Românii nu vor, nu știu, pesemne că nici nu pot să joace o dată la trei zile. Probabil că italienii, spaniolii și englezii, „nebuni” care uneori intră pe teren și la 48 de ore de la un meci la altul, au și altă compoziție. Cine știe ce secrete bine păstrate au „extratereștrii” ăia. Poate că nu mănâncă grătare și shaorme, fac recuperare ca la manual și beau mai multă apă decât bere. 

Pe de altă parte, avem și români care „joacă din trei în trei zile”, chiar și mai des, și nu se plâng. Români simpli, care se duc zi de zi la locul de muncă și nu se tânguiesc, de pildă, că au avut ședință luni și mai au una joi. Cum ar fi ca joi dimineață, după trei zile legate de muncă, românul de rând să ceară amânarea zilei pentru o dată ulterioară?

Hai să fim sinceri: nici o dată pe săptămână nu e bine

De acum, cei patru crai ai României în Europa se întorc definitiv acasă. Vor juca o dată pe săptămână, ca la old-boys, dar presimt că nici așa nu o să fie bine. În anumite situații, poate fi prea mult.

Gândiți-vă, de exemplu, că o formație e programată duminică seara și apoi, în runda următoare, e trimisă să joace vinerea! Eventual într-o deplasare, la 100-200 de kilometri de casă. Conducători, antrenori și chiar jucători vor sări ca arși, acuzând conspirații de la „centru”.

Se vor arunca vorbe grele, precum: „Suntem obosiți, nici măcar n-am găsit cazare în oraș!” sau „Adversarii au avut 10 ore și 43 de minute în plus pentru odihnă și refacere”. Și evident, la final, concluzia veșnică: „Poate că nu suntem doriți!”.

În timpul în care un patron revoltat intră în direct la TV ca să facă scandal că ai lui n-au cum să joace iar peste cinci zile, fotbaliștii din Premier League și La Liga termină un meci și sunt deja pe culoarul de intrare pe teren la al doilea. „Da, dar ei au bugete uriașe!”, s-ar apăra, previzibil, românii, ca și cum Budescu și-ar cumpăra salată în loc de sarmale dacă ar avea salariul cu un 0 în plus.

Care e soluția? Să ne antrenăm când vrem și să jucăm două meciuri pe an

Una peste alta, nimic nu e bine pentru cluburile românești. În prima jumătate de campionat, antrenorii se plâng că echipa nu are încă ritm și de asta se exprimă modest. Apoi, dacă se ajunge la sperietoarea „din trei în trei zile”, e deja „terorism sportiv” și se dă totul peste cap.

Nici o dată pe săptămână nu e ideal, după cum am văzut. Și atunci, care e soluția? Cum ar trebui să joace, de fapt, Budescu, Băluță, Florinel Coman, Tavi Popescu și restul starurilor de zeci de milioane?

Pentru conducătorii și fotbaliștii români, perfect ar fi să se antreneze fix când vor, la bunul simț, și să joace două sau trei meciuri pe an. Neapărat cu formații uriașe, precum Barcelona, Real Madrid, Manchester City sau PSG. După ce pierd, la scor, jucătorii să fie chemați la interviuri și să explice cum, de fapt, noi suntem echipa mai tehnică, „dar voi ați văzut ce buget au ăia?”. 

Iar antrenorii, cu o falcă în cer și una în pământ, să declare că soarta întâlnirii ar fi fost diferită dacă ai lor ar fi avut jocuri în picioare. Plus că „băieții” au început să lucreze cu mingea doar de două săptămâni, că trei luni au făcut doar alergări, genuflexiuni și mici pe grătar.

VIDEO Rezumat HJK Helsinki - Farul 2-0