OPINIE | Numărul echipelor din Liga 1 ar trebui redus la 10 sau 12 și e nevoie urgentă de garanții financiare

În ultimii ani, multe echipe din Liga 1 au clacat în plin sezon, iar nivelul competiției este atât de scăzut încât e dureros să privești un meci cap-coadă și am ajuns să tremurăm când întâlnim echipe din Albania, Malta, Georgia sau Kazahstan în preliminariile cupelor europene. Deși există persoane care doresc mărirea competiției la 18, 20 sau 22 de echipe, cea mai puternică voce fiind cea a a lui Gică Hagi, cred că soluția logică pentru redresarea fotbalului românesc este să reducem numărul formațiilor din prima divizie la 12 sau chiar 10, lucru care ar arăta că ne cunoaștem posibilitățile financiare și suntem pregătiți pentru reforme drastice.

Bogata Elveție are o primă ligă cu doar 10 echipe 

Elveția, o țară mult mai bogată și mai bine organizată decât România, are o primă ligă cu 10 participante, fiecare echipă jucând de patru ori împotriva celorlalte formații, în cele 36 de runde ale unui sezon. Super League trimite o echipă în preliminariile Champions League și alte două în calificările pentru grupele Conference League, iar, la celălalt capăt al clasamentului, ultima clasată retrogradează direct și penultimul loc joacă baraj de menținere în divizie. 

Competiția elvețiană nu e diluată și echipele din vârful clasamentului, Young Boys, FC Basel sau FC Zurich, pot face față ușor nivelului de joc din cupele europene, în timp ce echipa națională s-a calificat și a făcut figură frumoasă la ultimele două Campionate Europene și la ultimele trei Campioante Mondiale, deci numărul redus de echipe din Super League nu a afectat competitivitatea, chiar dimpotrivă. 

Reducerea numărului de echipe din Liga 1 și Liga 2, reformă pentru Cupa și Supercupa României

Un campionat cu 10 sau 12 echipe, cu sezon regulat de 36 sau 44 de etape sau cu play-off și play-out, ca în formula actuală, cu câte cinci sau șase echipe în fiecare, ar aduce o concentrare a valorilor și sume mai mari de bani din drepturile tv pentru fiecare club. 

Împreună cu o Supercupă reformată, jucată în patru, cu participarea locurile 1 și 2 din Liga 1, câștigătoarea Cupei României și câștigătoarea play-out-ului (sau finalista Cupei României), plus o Cupă a României alcătuită în faza optimilor de finală din două grupe unde fiecare să joace cu fiecare, ar aduce un număr de meciuri care să ajute la progresul fotbaliștilor și echipelor. 

O altă măsură relevantă ar fi reducerea Ligii 2 la 12 sau 14 cluburi, pentru că acum nivelul diviziei este o zeamă lungă neatractivă pentru spectatori și telespectatori, și vânzarea drepturilor tv la pachet cu meciurile din Liga 1, dar și reînființarea unui campionat Liga 1 Rezerve, paralel cu prima divizie și pe modelul fostului campionat de tineret-rezerve, unde să poată evolua numeroșii jucători U21 și rezervele care lâncezesc acum prin tribune, în lipsa oportunităților de la primele echipe.  

FRF și LPF trebuie să își asume controale financiare proactive

Dar, cel mai important, FRF și LPF trebuie să se implice proactiv în sanitarizarea financiară a competiției, atât la nivel de Liga 1, cât și la Liga 2, nu să facă o licențiere la alibi. Cele două foruri trebuie să lase neînțelegerile deoparte și trebuie să se pună de acord pentru măsuri care să însănătoșească primele două ligi și să ofere un viitor decent fotbalului românesc. 

Printre măsurile cele mai importante ar trebui să se găsească analizarea și dreptul de veto în privința preluării cluburilor din Liga 1 și Liga 2, ca să nu mai avem parte de milionari de carton care se visează patroni, precum Angelo Massone, Valerii Moraru, Adrian Zamfir & Nicolae Cristescu, Dan Adamescu, Pablo Cortacero, Nicolae Capră sau Ciprian Damian. Cine vrea să se implice în fotbal, ar trebui să prezinte garanții financiare solide și extrase de cont, nu doar declarații pompoase, iar un departament al FRF sau LPF ar trebui să îi poată refuza, dacă nu au banii necesari. 

În plus, după ce Liga 1 a ajuns în topul rușinii la TAS, unde are unul dintre cele mai mari numere de litigii în privința drepturilor salariale restante, fiecare club ar trebui să prezinte un plan de buget stagional, la începutul fiecărui sezon, și să arate că are în conturi măcar 50% din suma necesară susținerii activității sau să contribuie la un fond de rezervă administrat de LPF. Nu e normal ca unele cluburi să ofere contracte de 15.000, 20.000 sau chiar 33.000 de euro pe lună, așa cum i-a oferit Dinamo lui Borja Valle, apoi să constate că nu au banii și să intre în insolvență.

Alte măsuri care ar îmbunătăți atmosfera în Liga 1

Alte măsuri ar putea cuprinde: stadioane proprii la un nivel decent (Chindia nu a jucat niciun meci la Târgoviște în ultimele trei sezoane!) sau închirierea de la LPF a unor arene rezervate și menținute la standarde moderne; o fixare a limitei maxime la 25% din bugetul anual pentru banii proveniți de la entități de stat (primării, consilii județene, ministere, regii și societăți de stat etc.), lucru care ar încuraja căutarea unor sponsorizări sau surse de finanțare care să nu aducă aminte de sportul dirijat din perioada comunistă; plafon salarial minim (1.000 euro/lună pentru juniorii sub 18 ani, 2.000 euro/lună pentru fotbaliștii peste 18 ani) și maxim (10.000 euro lunar, cu posibilitatea majorării cu prime de performanță), așa cum există în sporturile din American de Nord, cu trei excepții pentru fiecare club (Designated Players în MLS); posibilitatea ruperii unilaterale și automate a contractului pentru jucătorii și angajații care nu sunt plătiți mai mult de trei luni de zile, fără a fi nevoie să se meargă la judecată la comisiile FRF.

Prezența în Liga 1 aduce mai mulți bani și vizibilitate, dar ar trebui să vină la pachet cu obligații clare, nu să aducă doar beneficii fără control. FRF și LPF trebuie să se implice mai mult, nu doar să aștepte ca reformele să pice din cer, pentru a oferi fotbalului românesc un viitor. 

TEXT - GABRIEL CHIREA, CONTRIBUTOR SPORT.RO

SURSA FOTO - @FCSBOfficial