OPINIE | Revenirea lui Chiricheș în România, unde contează mai mult ce-ai fost decât ce ești

Apărătorul născut la Bacău s-a dus la FCSB așa cum se duceau, pe vremuri, veteranii din fotbalul european în Arabia Saudită sau Emirate. Erau timpurile când, dacă aveai în CV Serie A și Premier League, arabii te luau și într-un picior. Vizitele medicale însemnau, probabil, să-ți măsoare glicemia și să se uite un pic dacă ai roșu în gât, după care îți puneau teancurile de dolari pe masă. 

Chiricheș s-a antrenat ani buni cu băieții grei de la Spurs și Napoli, s-a accidentat în numeroase rânduri, iar după ce a încheiat conturile cu Cremonese a așteptat să vadă ce propuneri bănoase mai pică. N-a picat nimic, din păcate pentru el, pentru că nici Arabia nu mai e ce-a fost cândva. Așa că a acceptat oferta lui Gigi Becali, ca pe ultimă soluție, ca atunci când nu găsești job conform pregătirii și cobori un nivel sau două.

Chiricheș, la revenire: plin de încredere, ca orice român care se întoarce acasă

„Chiri” s-a întors în fotbalul românesc cu ocazia meciului de la Galați, pe un stadion arhiplin. Un sold out adevărat, nu ca săptămâna trecută pe Arcul de Triumf. Adus acasă pe un puternic fond nostalgic, dar și pentru experiența sa și jocul bun de picior, ca să iasă echipa din apărare cu pase la firul ierbii cum visează patronul, fundașul a dezamăgit.

Plin de încredere în propriile forțe, ca orice român care se întoarce acasă după ani de muncă pe afară, Chiricheș și-a complicat singur viața. În cele 60 de minute în care a fost pe teren, a părut mai degrabă un oldboy venit pe sintetic ca să epateze și să țipe la ăia mai tineri. 

Ezitant, haotic în intervenții și aproape de un autogol de generic, ba chiar cu greșeli de poziționare pe teren, ca și cum n-ar avea acel „abc” fotbalistic. Măcar a fost sigur pe el, convins că face perfect tot ce face, ajungând chiar în punctul să-și certe un coechipier când chiar el greșise pasa.

Locul unde contează ce-ai fost cândva, nu ce ești azi

Sigur că orice început e dificil. De fapt, Chiricheș s-ar putea, până la urmă, să se dovedească un transfer decent în condițiile în care campionatul României e modest. Cu câteva goluri din penalty, un dribling reușit și câteva diagonale precise, Vlad ar putea să fie unul dintre cei mai buni apărători din Liga 1. Desigur, asta dacă nu se va accidenta.

„Cred că pentru ceea ce am făcut eu ca sportiv pentru România, aș merita mai mult respect”, a declarat eroul nostru la conferința de presă de la prezentarea sa. Sunt de acord cu el. Și nu doar Vlad merită respect, ci și impresarii lui, care cumva au reușit să-l plaseze la echipe uriașe de-a lungul anilor.

Partea bună pentru Chiricheș e că va avea destule șanse să arate ce poate și ce nu poate. Deși înlocuit relativ devreme în meciul cu Oțelul, Chiricheș se bucură încă de firmă bună acasă. La fel ca pe vremuri în Saudia, vorba lui Șumudică, în România contează enorm ce-ai fost cândva, nu neapărat ce ești astăzi. 

Dacă în locul lui Vlad ar fi fost astăzi, de pildă, Siyabonga Ngezana, sud-africanul n-ar mai fi prins niciun minut pentru FCSB „în viața vieților lui”. Ar fi fost tras pe linie moartă, dat afară în iarnă și patronul ar fi decretat: „Păi ce să faci cu el? M-am lămurit, nu poate și gata”.