OPINIE / Senzatia de deja-vu a Simonei! De ce finalul va fi altfel de data asta

Alexandra Sfirlogea / [email protected]

Ne intoarcem putin in timp...

2017, Roma, finala, caldura mare si multa zgura. O vedeam pe Halep cu trofeul in mana, din nou, dupa turneul de la Madrid, unde zgura a jucat conform pasiilor ei.

O adversara ca Svitolina nu este niciodata de subestimat. Cand la ambele jucatoare, forta sta in picioare, meciul se decide in functie de cine alearga mai multi kilometri sau cine scurteaza cel mai repede schimbul de mingi.

Si Halep a alergat. Mult! Pana cand zgura a pierdut ritmul pasilor ei si toata Romania suferea de entorsa de ligamente a Simonei. O entorsa care durea din ce in ce mai tare stiind ca se apropie Roland Garros-ul, turneul unde Romania joaca pentru Romania.

Primul meci devenise un semn de intrebare. Pentru Simona, pentru noi si pentru toata toate adversarele. In realitate, aveam toti o singura rivala: glezna Simonei. Ce era? Ruptura sau entora? Cat timp urma sa stea departe de teren? Saptamani, luni?

A tinut-o departe. Atat de departe incat a ajuns in finala de la Roland Garros, 2017. Am invatat atunci sa traim fiecare meci la momentul lui, fiecare lovitura in timeing-ul ei si am inteles ca tipatul de pe teren e putere, nu durere.

Ruptura principal nu a fost la glezna. Si nu s-a numit nici entorsa. S-a numit Ostapenko.

A venit 2018. Sezonul de hard si putine sperante pentru jocul Simonei. Pentru ca raportandu-ne la inceputul lui 2017, hard-ul nu prea avea loc in sperantele noastre. Simona ne-a contrazis. La final de Shenzen, ne-a aratat doua trofee. Unul dintre ele fiind primul de la dublu. Un inceput promitator pentru ea si o finala de nevazut pentru noi.

Dupa cateva plimbari seara si multa inghetata, a venit Australian Open. Ne-a prins cu mult curaj si ceva optimism pe hard.

Pana la primul meci, cand cealalta glezna a Simonei ne-a aratat ca intr-adevar este chiar “hard”pentru Simona sa continue si de data aceasta. Si din nou: multe semen de intrebare. Joaca si cu Bouchard sau pleaca acasa? Entorsa sau ruptura? Grav sau mai putin grav? Va suna cunoscut?

Finalul lui 2017 si inceputul de 2018 sunt un fel de deja vu pentru Simona. Un deja vu care de data asta, poate avea alt final.

Un final cat pentru un Grand Slam si un loc unu bine implementat in clasament. De data asta, entorsa Simonei e la celalalt picior. Cu tot cu durere, multe semne de intrebare si meciuri maraton impotriva unei americance de care o sa mai auzim, fie si prin intermediul Simonei, finala de sambata trebuie sa aiba un alt final. Dupa lupta impotriva unei Kerber care si-a aratat sangele rece de nemtoaica. La 30 de ani, tenisul devine un sport unde nervii sunt prea putini ca sa fie risipiti.

Durerea de la picior este de la entorsa. Si asa sa ramana. Nu mai vrem si o alta fractura pe care sa o numim Wozniacki.

Simona este alta. Mult mai puternica, mai lucida si mai putin latina in teren. Darren si-a facut bine treaba si asta se vede.

"Focus and shut up, Simona! After, we can enjoy the ice-cream!" :)