OPINIE | Transferul lui Stanciu la Wuhan, simptom pentru degradarea fotbalului românesc

OPINIE | Transferul lui Stanciu la Wuhan, simptom pentru degradarea fotbalului românesc Opinii

Nicolae Stanciu, la fel ca mulți alți fotbaliști români buni din ultimii 10 ani, se ascunde după "să fie bine pentru mine și familia mea" în dauna fotbalului de performanță. Gestul arată mentalitatea deficitară și lipsa de ambiție a fotbalistului român și explică reculul echipei naționale.

Plecarea lui Nicolae Stanciu (28 ani) la Wuhan Three Towns FC, echipă nou-promovată în prima ligă chineză, a picat ca un trăsnet în fotbalul românesc. Aflat la o vârstă la care mai poate juca ușor încă trei - patru ani la un nivel decent în Europa, într-o formă sportivă foarte bună, legitimat la Slavia Praga, campioana Cehiei și sfertfinalistă în Europa League, în sezonul trecut, dar și un lider al echipei naționale, care are șanse bune de calificare la Euro 2024, mijlocașul ofensiv se transferă într-o țară în care aproape toți jucătorii românii au clacat rapid, din cauza climei și stilului de joc, nerămânând mai mult de un an de zile. 

Deși Stanciu a motivat că Slavia are probleme financiare și că el nu a vrut, de fapt, să plece, fotbalistul putea insista, dacă vrea cu adevărat, pentru un transfer la o echipă și într-un campionat unde să își mențină cariera pe linia de plutire, nu doar să încaseze un salariu mare. Dacă era adevărat că Slavia nu îl mai dorea, un transfer într-un campionat european decent și la o echipă care să îi ofere un salariu bun era la îndemână, ținând cont de valoarea sa și de evoluțiile recente din Cehia. Transferul în China, din partea unui jucător ajuns la maturitate sportivă, cu securitate financiară, după 10 ani de contracte la Vaslui, FCSB, Anderlecht, Sparta Praga, Al Ahli și Slavia Praga, înseamnă sinucidere profesională și abandon al echipei naționale. 

Stanciu e liber să își aleagă traseul în carieră și să prefere banii fotbalului, dar cazul lui pare tipic pentru mentalitatea fotbalistului român contemporan. În ultimul deceniu, jucătorii plecați la cluburi străine mai de Doamne-ajută s-au mulțumit cu încasarea salariilor sau au ales să plece în campionate mai slabe, în Asia sau zona arabă, doar pentru conturi mai pline. Pentru mulți jucători români, fotbalul nu este o vocație, ci doar un mod de a strânge bani pentru o pensionare anticipată, după ce se lasă de fotbal, la 35 de ani. Lipsa de ambiție și fuga de concurență a acestor fotbaliști s-au transpus și în rezultatele slabe ale echipei naționale, care nu a mai mirosit un vestiar de Campionat Mondial din 1998 și a ajuns accidental la Euro 2016, unde nu a făcut față nici agresivilor albanezi. Cu fotbaliști cu mentalitate de pensionari nu poți ține piept unor echipe ahtiate după performanță și victorie.   

În săptămâna în care sârbul Dușan Vlahovici, unul dintre cei mai valoroși fotbaliști din țara vecină, a semnat cu Juventus, fiind cumpărat cu 80 de milioane de euro, cel mai bun fotbalist român pleacă la Wuhan, oraș cunoscut pentru că a dat pandemia de coronavirus și foarte puțin pentru fotbal. Aceasta poate fi și explicația pentru care Serbia s-a calificat direct la CM 2022, trimițând Portugalia lui Cristiano Ronaldo în play-off, și pentru care "tricolorii" nu au pus nicio problemă Germaniei și au terminat grupa în spatele Macedoniei de Nord.

Dorit de Trabzonspor, care i-a oferit un salariu de 1.5 milioane de euro pe an, dar și posibilitatea de a fi campion al Turciei și de a se bate pentru accederea în Champions League, Stanciu a preferat Wuhanul, care i-a promis patru milioane de euro pe an, probabil în speranța că va rezistă un sezon în China, ca să merite renunțarea la națională și scufundarea în anonimat. Wuhanul este situat în provincia Hubei, alăturată Jiangsu și Guizhou, acolo unde Dan Petrescu a rezistat mai puțin de un an, din cauza umiditații, mâncării și temperaturii, stând pe bancă, nu trebuind să alerge 10km pe meci, așa cum va fi nevoit să o facă Stanciu, care putea afla condițiile din China printr-un simplu telefon dat antrenorului CFR-ului.  

Aproape de fiecare dată când un fotbalist român a avut de ales între a lupta pentru locul într-o echipă decentă și sinuciderea sportivă, am auzit replica "am ales ce e mai bine pentru mine și familia mea". Așa am ajuns să avem mulți fotbaliști multimilionari, dar să tremurăm când jucăm cu Islanda, Malta, Liechtenstein sau Luxemburg.  

Text - Gabriel Chirea, contributor Sport.ro

Sursa foto - @SKSlaviaPrahaFotbal 

ARTICOLE PE SUBIECT














Modifică setările cookies
Don’t miss out on our news and updates! Enable push notifications
Get notifications about important news!