OPINIE | Trebuie să pregătim naționala de handbal post-Cristiana Neagu. "Tricolorele" simt un "efect Cristiano Ronaldo"

Paradoxul Cristiano Ronaldo: golgheter în Serie A, Juventus în degringoladă

Venit la Juventus în 2018, după ce "bianconerii" câștigaseră șapte titluri în Serie A și patru Coppa Italia consecutive și jucaseră două finale de Champions League, adaptarea superstarului Cristiano Ronaldo (36 ani) a necesitat o schimbare importantă de tactică și a deturnat fluxul ideilor și discursului din vestiar.

Deși atacantul portughez a continuat să marcheze destul de mult, evoluțiile sale au relevat o umbra a fotbalistului uriaș care fusese în trecut, din punct de vedere fizic și tactic, iar torinezii au schimbat trei antrenori în trei sezoane, la presiunea vedetei sale, au prins cu greu un loc de Champions League, în sezonul trecut, nu au reușit să câștige al zecelea titlu consecutiv de campioană și nu au mai depășit sferturile de finală în Ligă. 

Juventus s-a despărțit de el, în vara trecută, cedându-l la Manchester United, pentru doar 30 de milioane de euro, după ce achitase 100 de milioane de euro lui Real Madrid, dar "efectul Cristiano Ronaldo" se face încă simțit. Clubul se află acum doar pe locul cinci în campionat, dar riscă retrogradarea în Serie B, din cauză că ar fi încălcat legile financiare din Peninsulă pentru a-și permite transferul și salariul fotbalistului. 

De doar trei luni la United, portughezul a reușit să marcheze 12 goluri în 17 meciuri, dar noua sa echipă trece prin clipe dificile, cu Ole Gunnar Solskjaer înlocuit, după umilințele cu Leicester (2-4), Liverpool (0-5) și Watford (1-4), cu o poziționare pe poziția a șasea în Premier League, în afara locurilor de Champions League, cu distrugerea sistemului de joc construit atent, în ultimele sezoane, de managerul norvegian și cu scoaterea din formă a unora dintre cei mai buni fotbaliști din anii precedenți, precum Cavani, Rashford sau Martial, care par incompatibili cu stilul și personalitatea lui Ronaldo.

"Cazul" Cristina Neagu: încă marchează mult, dar România și CSM București suferă teribil

De cinci ori câștigător al Balonului de Aur, situația lui Cristiano Ronaldo pare asemănătoare cu cea a Cristinei Neagu (33 ani), declarată de patru ori cea mai bună handbalistă din lume. Neagu a venit la CSM București în 2017, după ce "tigroaicele" câștigaseră toate cele trei trofee interne (campionatul, Cupa României, Supercupa României) și Champions League, cu Kim Rasmussen pe bancă și cu Isabelle Gullden, Aurelia Brădeanu, Linnea Torstenson, Oana Manea și Cristina Vărzaru ca lidere ale echipei pe teren și în vestiar. 

Cristina Neagu a devenit lidera incontestabilă a formației și cea mai bună marcatoare, cu multe meciuri în care a dat peste 10 goluri. Dar, în următorii ani, când spectrul ei s-a întins asupra echipei, CSM a pierdut titlul (2018-2019), Cupa (2019-2020) și Supercupa României (2018) în fața lui CSM Rm. Vâlcea, în timp ce în Champions League cea mai bună clasare a fost un loc trei, în sezonul 2017-2018, iar în ediția trecută nu s-a calificat în Final Four. CSM București ocupă acum locul al treilea în Liga FLorilor, la cinci puncte în spatele liderului Rapid, și este doar pe locul al patrulea în grupa de Champions League, unde a pierdut cu Esbjerg (22-21), Rostov (27-30), Brest (29-30) și Ferencvaros (31-30). 

De asemenea, din vara anului 2017, Helle Thomsen, Per Johansson, Magnus Johansson, Dragan Djukici și Tomas Ryde au fost antrenori ai CSM-ului, într-o succesiune rapidă, iar echipa este condusă de doi ani de fostul secund și preparator fizic al echipei, Adrian Vasile, după ce Martin Ambros, Emmanuel Mayonnade sau Tone Tiselj au refuzat oferta Gabrielei Szabo, care voia "un antrenor cu personalitate, un antrenor care să poată să domine vestiarul". 

De asemenea, condusă din teren și dominată de personalitatea puternică a lui Neagu, naționala României a avut rezultate destul de slabe, în ultimii ani, cu un loc patru la Euro 2018, dar cu poziția a 12-a la Euro 2020 și locurile 10 și 12 la CM 2017 și 2019, doar pe nouă la JO 2016 și necalificată la JO 2020. Cu Neagu lider, revenită după o operație la genunchi, am reușit contraperformanța ca la ultimul Mondial să terminăm pe ultimul loc în Grupa principală II, dar și să pierdem la scor cu Spania (16-31), Rusia (18-27), Suedia (34-22) și Japonia (20-37), dar, cel mai grav, se remarcă deja un decalaj fizic și tactic față de echipele puternice ale continentului. 

FRH ar trebui să pregătească serios epoca post-Neagu, nu să spere într-o revenire în 2022

În timp ce Norvegia, Olanda, Franța, Spania, Suedia, Danemarca sau Rusia au dezvoltat un stil de joc complex din punct de vedere tactic, combinativ și rapid, cu mai multe "guri de tun", România a rămas blocată, în ultimii cinci ani, într-o tactică minimalistă și previzibilă, care duce mingea la Neagu pentru a șuta la poartă sau caută obsesiv pasa pe pivotul Pintea. În plus, în lotul României pentru Mondialul din Spania, CSM București, considerată cea mai importantă echipă din Liga Națională și finanțată din bani publici, care dă selecționerul și liderul obișnuit al echipei, nu a propus decât o singură jucătoare, Alexandra Dindiligan, care nici măcar nu este om de bază.

Deși era poate normal ca înlocuitoarea lui Neagu să crească chiar în umbra sa și cu ajutorul său, la echipa de club și la națională, așa cum aceasta a progresat și a fost ajutată sau secondată de jucătoare emblematice ale României din ultimilor 20 de ani, ca Marian Târcă, Aurelia Brădeanu, Oana Manea, Valentina Ardean Elisei, Cristina Vărzaru, Paula Ungureanu, Narcisa Lecușanu, Ramona Maier-Farcău, Luminița Huțupan-Dinu, Steluța Luca, Adina Meiroșu sau Ionela Stanca, CSM-ul s-a transformat într-un malaxor de jucătoare și antrenori străini, iar naționala României într-un "one man show". 

Retrasă momentan de la echipa națională, absentă de la CM 2021 și cu revenirea la lot anunțată anul viitor, în preliminariile Euro 2022, unde mai avem de jucat cu Danemarca (5-6 martie), Insulele Feroe (20-21 aprilie) și Austria (23-24 aprilie) sau chiar la turneul final, lui Neagu ar trebui să îi fie luată de pe umeri povara funcției de antrenor-jucător-team manager, să fie reîncadrată în lotul echipei, sub conducerea unui selecționer cu personalitate, și să fie lăsată să se bucure de handbal, pentru cei câțiva ani pe care îi mai are la dispoziție ca sportivă. Ea nu poate fi trasă la răspundere pentru strategiile FRH sau ale clubirlor, dar a avut un cuvânt greu de spus, în ultimul deceniu, în ceea ce privește naționala feminină, fiind mai mult decât o simplă jucătoare. 

Oficialii FRH ar trebui să îi mulțumească și să o respecte pe Cristina Neagu pentru cariera extraordinară și pentru aportul adus handbalului românesc, iar suporterii ar trebui să o admire pentru tăria de a fi trecut peste atâtea accidentări grave și revenirea la un nivel înalt și să o aprecieze ca cea mai mare handbalistă a țării din toate timpurile. Însă, "La umbra marilor copaci nu crește nimic" spunea Constantin Brâncuşi, iar cu cât amânăm mai mult discuția despre cum ar trebui să arate naționala feminină de handbal după Cristina Neagu și strategia de urmat, tot atât ne vom ruga să nu fim umiliți de Norvegia, care ne-a învins la "doar" 11 goluri cu frâna de mână trasă, și să pierdem onorabil cu Olanda și Suedia, cu care ar trebui, chipurile, să luptăm pentru calificarea în sferturile de finală ale CM 2021.     

Text - Gabriel Chirea, contributor Sport.ro

Sursa foto - Facebook (cont oficial Cristina Neagu)