OPINIE | Unde e Steaua? Meciul cu Rapid n-a umplut stadionul, dar a dat răspunsul definitiv
Opinii
Steaua le are pe toate.
Țintă nejustificată a ironiilor nesărate și a refrenului hiper capitalist „bani publici”, Steaua a arătat cu Rapid că e un proiect mai sănătos și mai eficient decât țepele de tip hit & run din fotbalul românesc.
Steaua are nume, marcă, palmares, chestiuni stabilite deja de justiția din România, dar pe care o parte din public și din mass-media ezită să le strige cu toți plămânii. Poate și din cauză că adevărurile sunt rostite, în cel mai bun caz, cu jumătate de gură, Gigi Becali și slujitorii săi (așa cum își numește chiar el angajații) încă se referă la clubul din Berceni ca la „Steaua”. Fără teamă, fără jenă și fără nicio consecință.
Steaua, clubul unde fanii și fotbaliștii joacă împreună
Meciul cu Rapid, de miercuri seară, a fost certificarea că Steaua are mult mai mult decât ce s-a stabilit în sălile de judecată. Tratată adesea la preț de matineu, în antiteză cu numele său, și programată mai mereu la ore imposibile din timpul săptămânii, echipa roș-albastră are, în ciuda tuturor șicanelor, suporteri mulți, inventivi și pătimași.
Fani care nu aterizează la fotbal ca la teatru sau ca aplaudaci fără vlagă la emisiuni de divertisment, ci al căror romantism incurabil te duce cu gândul la marile peluze din Europa. Fani care, precum nimeni în România, au puterea de a transforma jucători fără mari veleități în „războinici” cu atitudine de „Fiară”.
Steaua e acolo și asta inspiră până și echipamentul acela pe care domnul Chipciu, de la Brăila, îl numea „fake”, într-o tentativă eșuată de a se lansa în cariera de critic de modă. Vîrtej, Bărbulescu sau Chipirliu sunt sportivi la limita dintre prima și a doua ligă, dar pe care tricoul acela mult hulit de Chipciu îi face să fie, pur și simplu, mai buni decât sunt.
Steaua are și echipă, dar și antrenor
Steaua are, paradoxal, și echipă, și antrenor. Luat adesea peste picior, deși are CV-ul ticsit cu promovări, Daniel Oprița a legat o formație care emană spiritul tradițional de luptă al Stelei. Cu Rapid, „militarii” au alergat, au transpirat, au comprimat spațiile, au pus osul ca-n vremurile lui Lăcătuș, ba chiar au fost aproape de o victorie nescontată, cu toate că Oprița n-are deloc la dispoziție diamante.
Și nu doar că jucătorii de azi ai Stelei nu-s diamante, dar majoritatea dintre ei sunt și veniți în Ghencea abia astă-vară. Toți liberi de contract, evident. Și pentru că altfel nu se poate acum, dar și pentru că Steaua, de fapt, nu e un robinet cu bani, cum sugerează specialiștii care nu se pricep. Cu un buget anual care sare doar un pic de un milion de euro, Steaua nu se compară nici măcar cu forțele financiare din Liga 2, motiv pentru care e nevoită să schimbe periodic lotul.
Steaua are și „hateri”, chiar dacă de divizie regională. Dar îi lipsește ceva
Ca orice club uriaș, Steaua are și „hateri”. De divizie regională și cu spirit ilfovean, ce-i drept. Mihai Stoica, apostol necondiționat al lui Gigi Becali, a scris pe Facebook: „Avem date până acum doar în Tribuna 2 peste 13.678. Cu toate golurile anulate și penalty-urile refuzate.” Angajatul de la FCSB nu e singurul „hater”; spațiul public muștește de personaje care-i caută nod în papură Stelei.
13.678 de spectatori nu dau contorul peste cap, e adevărat, dar e o asistență mai ridicată decât la 9 din 10 meciuri de Liga 1. Mai adăugăm aici detalii precum meci de Cupă, programat miercuri seară. Bașca, o echipă fără PR la nivel înalt, cât să poată lupta cu „balaurul” FCSB, care o toacă sistematic și se cațără abuziv pe identitatea ei. Da, FCSB strânge mai mulți cetățeni la meci, dar asta deja nu mai contează. Toți cei care au vrut să vadă au văzut deja unde e Steaua.
Și dacă tot am ajuns la „balaur”, recunosc că am plusat la începutul textului. Steaua nu le are chiar pe toate. Îi lipsește ceva. O conducere energică și unită, capabilă să se bată cu minciunile răspândite de „balaur” și să promoveze clubul în Liga 1. Dar promovarea nici măcar nu e obligatorie.
Urmăriți SPORT.RO și pe Google News
