"Perfidul Albion s-a intors!" Mihai Mironica, dupa calificarea incredibila a Angliei in semifinalele Cupei Mondiale

Acum, Anglia si Franta sunt singurele campioane mondiale pe tabloul semifinalelor si par a fi destinate unei finale cum nu a mai fost intre ele de pe vremea lui Napoleon si a amiralului Nelson.

Inapoi in ‘82, momentul in care m-am indragostit de Anglia la acel meci cu Franta dupa dubla lui Bryan Robson. Dar si datorita echipamentului alb cu insertii de bleumarin și rosu pe umeri cum mi-l aduc aminte din poza cu celalalt marcator cu francezii, Mariner, din albumul Panini, ca la televizorul meu dungile erau gri. Si cat de frumos sunau numele englezilor, Brooking, Robson, Mariner, Hoddle, Shilton, Francis, Wilkins, Keegan, ca in “romanul foileton” de luni seara...

La editiile urmatoare de Mondial, Anglia a avut echipe superbe, culminand cu cea din ‘90 despre care chiar si anglofobul Radu Banciu afirma ca era cea mai buna de la acel turneu, cu formidabilii Waddle, Gascoigne, Lineker... Doar ca a fost invinsa in semifinale, la penalty-uri, de echipa care avea sa cucereasca trofeul, Germania...

La acest Mondial din Rusia totul pare sa se rastoarne pentru Anglia. Ajunge in semifinale pentru prima oara dupa acea editie din ‘90 trecand de blestemul penalty-urilor in optimea cu Columbia. Si se califica unde n-a mai fost de 28 de ani cu cea mai arida echipa a sa din acesti ultimi 28 de ani. Desi Anglia i-a avut pe exceptionalii Owen, Beckham, Gerrard, Lampard, Rooney, Joe Cole, John Terry, si si-a adus chiar si un director de la Scala din Milano, pe Fabio Capello, Anglia nu s-a avantat atat de sus la Mondial ca acest commando al lui Southgate.

Southgate, el insusi un proscris dupa ce a ratat penalty-ul decisiv al unei noi umilinte in fata eternilor rivali nemti, la EURO ‘96, si-a pus pe el vesta de dandy care, by the way, a explodat la vanzari in Anglia pe durata acestui Mondial datorita succesului selectionerului englez, si si-a continuat munca excelenta de la nationala de tineret, acolo unde il lansa pe necunoscutul pe atunci John Stones. Si Southgate a venit cu 3 mari idei directoare: invazia tinerilor in lot, siguranta defensiva inainte de toate si intoarcerea la originile jocului englez cu care era cucerit unicul titlu mondial acum mai bine de o jumatate de secol.

Southgate a construit o reduta in care si-au gasit loc, de exemplu, ambii fundasi dreapta ai lui Tottenham de acum doua sezoane, Walker si Trippier. Trei fundasi centrali, doi fundasi laterali, un fundas-mijlocas, Henderson, si spatele a fost asigurat pentru cavaleria usoara Sterling - Lingard, precum si pentru turnurile ofensive Kane - Alli.

Anglia poarta tricourile de la succesul mondial din ‘66, aceeasi croiala la tricourile rosii de atunci. Daca iti virezi plasma in alb-negru, zici ca vezi trupa lui Sir Alf Ramsey, cu acelasi joc care favorizeaza fizicul, cu Harry Kane pe post de Roger Hunt, cu John Stones pe post de Bobby Moore... Regina intregeste tabloul intoarcerii in timp, aceeasi Regina care inmana trofeul Jules Rimet acum 52 de ani si a carei protectie divina este invocata acum de corul inconfundabil al fanilor englezi din stepa ruseasca.

Ah, n-am reusit sa gasesc in acest tablou reincarnarea pe teren a lui Sir Bobby Charlton... Poate ca acesta este detaliul care o va impiedica pe Anglia sa puna mana pe himera dupa care alearga de o jumatate de secol...