OPINIE Rațiu și o imagine pentru istorie: emoție, eliberare, bucurie necenzurată și omul care tocmai și-a depășit limitele
Opinii
Imaginea cu Rațiu care își pune mâinile în cap, amețit de bucurie după capodopera lui Stanciu, va trece proba timpului.
Așa cum ipostaza cu Hagi dansând după golul împotriva Argentinei e una simbolică pentru Generația de Aur, cea cu Rațiu va deveni emblematică pentru România lui Edi Iordănescu. O generație căreia puțini i-au prescris succesul și în care cel mai tare au crezut chiar jucătorii. Dar și ei până la un punct.
De aici și imaginea epocală cu Rațiu.
Imaginea omului care tocmai și-a depășit limitele
E o imagine perfectă, în care distingem deopotrivă emoție, eliberare, uimire, bucurie fără cenzură, dar și cum arată un tânăr de 25 de ani care tocmai realizează că a reușit ce visează omul dintotdeauna: să-și depășească limitele. E o reacție care încă face înconjurul planetei, la 24 de ore de la victoria cu Ucraina, datorită autenticității sale, tot mai rar întâlnite în fotbalul modern.
Croită cu transpirație și suferință, ajunsă departe cu recolte infinite de sârmă ghimpată și salahori plantați strategic în drum, România a găsit, la Munchen, resurse ofensive pe care nici ea nu credea că le are. În viteză, pe sistem blitzkrieg, „tricolorii” au dat raite care au provocat daune ireparabile în careul ucrainean. Bijuteria lui Stanciu a căzut precum un cadou nesperat, în miez de vară, pentru „tricolori”.
Și așa s-a născut cel mai veritabil moment al Europeanului: băiatul cu părul albastru care își pune mâinile în cap.
Rațiu, „tricolorul” crescut printre străini care a răzbit cu multă suferință
Ocupat să saboteze trasee și să-i distrugă stima de sine lui Mudryk, Rațiu s-a descărcat precum un copil în dimineața de Crăciun. Gest sugestiv nu doar pentru „tricolorii” din teren, programați să sufere, ci pentru toți românii, de pretutindeni. Cu toții, din București până în Sidney și Buenos Aires, ne-am pus mâinile în cap, uimiți și incapabili de a găsit superlativul potrivit.
E un gest cu atât mai valoros cu cât l-a făcut tocmai Andrei Rațiu, „tricolorul” născut la Aiud, dar crescut printre străini, la Aguaviva, un sătuc cu vreo 600 de oameni din Spania. L-a făcut tocmai el, „străinul” care s-a adaptat cu greu la lot, pentru că e obișnuit să gândească în limba spaniolă și abia apoi să traducă în română. El, băiatul cu părul albastru, a cărui carieră e construită cu muncă, răbdare, adaptare continuă și, peste toate, multă suferință.
La fel e și România de astăzi, până la urmă. O națională care și-a acceptat condiția, a trudit și s-a ridicat fără să aibă nimic de-a gata.
VIDEO EXCLUSIV | Rezumatul meciului România - Ucraina 3-0
Urmăriți SPORT.RO și pe Google News
