"Romania, elevul repetent din banca a 4-a de langa usa". Gabriel Chirea scrie despre cauzele esecului complet al Romaniei pe plan fotbalistic

Autor: Gabriel Chirea

Campania de calificare a nationalei Romaniei pentru CM 2018 s-a incheiat intr-un mod poetic: gloaba galbejita a fost scutita de chinul ultimelor doua meciuri, dupa ce a fost impuscata in cap la Podgorica de acelasi pistolar Jovetic, care reusise la Cluj doar sa ii provoace o rana la picior, cu care a schiopatat de-a lungul preliminariilor.
 
Ne place sa impartim vina dupa fiecare campanie de calificare irosita de "tricolori". Atunci sa vedem cine e vinovat de aceasta data!
 
FRF, scaldata in demagogie, "procese de reconstructie", "management sportiv", "viziune manageriala" si "atragerea de fonduri structurale", a uitat ca de faptul fotbalul este un joc simplu, cu niste oameni care alearga si lovesc o minge, restul fiind in plan secund. Ea a facut o eroare de calcul cand l-a ales pe Daum sa fie al doilea selectioner strain din istoria fotbalului romanesc (dupa austriacul Josef Uridil, in 1934), un somer cu grave probleme de imagine, care devenise un paria in propria tara.
 
Acum ne e clar ca proscrisul Daum nu are nimic de-a face cu "King Otto" Rehhagel si nu a putut scoate din anemicii vilegiaturisti romani ceea ce a reusit sa faca conationalul sau cu gladiatorii greci in 2004. De la un german ne-am fi asteptat sa faca o selectie decenta si cu criterii clare (varsta, meciuri jucate la club, forma sportiva, incadrarea intr-un profil tactic etc.), care sa nu lase loc de interpretari ca ajuta la ridicarea cotelor fotbalistilor, si la o evolutie consistenta, daca tot a promis inca de la prezentarea oficiala ca "vom ataca intotdeauna, indiferent daca mingea e la noi sau la adversar". In schimb, am avut parte de o tortura, de meciuri chinuitorare, asemanatoare cu majoritatea conferintelor germanului, in care mesajul rostit de antrenor isi pierde mult din claritate si tarie dupa vreo doua traduceri in alte limbi. Daum a pierit pe mana lui, cu melancolicul Chiriches capitan, cu o aparare kamikaze si in permanenta schimbare, cu o linie de mijloc dominata chiar si de Armenia si Kazahstan si cu un atac impotent, unde Andone, Stancu, Stanciu si colegii lor de compartiment par sa aiba nevoie de Viagra fotbalistica. Insa, alegerea gresita a selectionerului poate ca este una dintre cele mai importante cauze ale ratarii calificarii, insa nu singura, din moment ce Romania nu a mai ajuns la un turneu final de Campionat Mondial din 1998, iar jocul insipid era specific si mandatelor lui Lucescu Jr., Piturca sau Iordanescu.
 
Cred ca principala problema a fotbalului romanesc actual si a Federatiei este ca ani de zile si-a batut joc de juniorii romani, iar cei crescuti in comunism s-au lasat de ani buni. Nu mai avem jucatori dornici de sacrificiu, cu inteligenta tactica, cu orgoliu si care sa fie puternici din punct de vedere fizic. E greu sa ataci calificarea dintr-o grupa cu puternicii polonezi si danezi, daca tu selectionezi multi fotbalisti cu fizic de juniori de 16 ani, milionari plictisiti si imbuibati, multumiti ca au reusit sa amageasca un club din strainatate ca sa ii ofere un contract nemeritat. Sau fotbalisti din campionatul intern al caror model sunt primii si care ii imita pe marii fotbalisti din strainanate doar la imbracat, bronzat, gelat si frezat. Din pacate, in 2017, la toate nivelurile, alegem sa promovam fotbalisti care joaca azi de nota zece, apoi urmeaza trei meciuri de nota 4, in loc sa alegem jucatori mai putin spectaculosi, dar constanti, pe care te poti baza ca vor juca mereu de nota 7-8. Atat timp cat continuam sa ne entuziasmam ca un fotbalist teribilist da "calcaie" si dribleaza de-a latul terenului, dar nu poate dea o pasa cu latul de 5 metri, in loc sa promovam fotbalisti mai inalti, mai puternici din punct de vedere fizic si mai disciplinati, nu numai ca nu mai avem cum sa ne calificam la un turneu final, dar nici nu vom mai impune respect cuiva.

E tragic ca rezultatul meciul de la Podgorica putea fi prevazut din primele 5 minute cand s-au petrecut doua faze relevante. Maxim a scapat pe partea dreapta, mingea era intre el si fundasul advers, dar al nostru a preferat sa isi retraga piciorul de portelan din contra, ca sa isi protejeze madularul care ii umple cardul la echipa de club. La doar un minut distanta, o faza identica s-a petrecut in cealalta jumatate, dar Beciraj a pus atat de tare piciorul la minge incat era sa ii provoace o entorsa lui Benzar. Poate ar fi cazul ca mare parte dintre actualii "tricolori", care au devenit plafonati si plictisiti dupa ce au prins un contract in strainatate, sa fie inlocuiti cu alti jucatori din campionatul intern sau de la nationala de tineret, poate mai slabi valoric, dar care joaca meci de meci, care sunt mai educati, mai ambitiosi si mai putin deranjati ca trebuie sa isi strice concediul cu convocarile sub tricolor si care ar simti ca arde tricoul galben pe ei la fiecare meci. Poate ar fi cazul ca interesele, samsarii de jucatori si cotele de transfer sa nu mai faca primul "11" al Romaniei.
 
Mereu ne-am laudat ca avem un sport cu mult peste nivelul tarii, dar in sfarsit fotbalul nostru a fost ajuns din urma de ceea ce vedem in Romania de toate zilele. In sfarsit, nu mai vedem doar pe strazi, prin birouri, la cozi si in vizitele televizate la DNA injuraturi, jigniri, abuzuri, nesimtire, indolenta, coruptie, promovari pe pile, non-valori prezentate ca talente, nepotism, fripturism, "bisericute", parti-pris-uri, comisioane, rezultate zero, mamaliga care nu mai explodeaza... In sfarsit, fotbalul romanesc a ajuns la nivelul sau real...