Steaua exista, o confirma dragostea si ura. Mihai Mironica scrie despre victoria Stelei in fata Craiovei

Asa s-a intamplat deunazi si la Cluj, o boare magica a trezit la viata tribunele arenei din Gruia pentru ca acolo venea cea mai populara echipa din Romania, Steaua. Sau cea mai dusmanita, dar asta tot un fel de recunoastere este. O formatie oarecare iti este indiferenta. Olteni stelisti, exista si asa ceva cu duiumul, i-au asteptat pe jucatorii Stelei la Turnu Severin pentru a-si manifesta simpatia fata de ei. Iar mii si mii de olteni au sperat aseara ca echipa lor actuala sa bata Steaua, eternul reper al pasiunilor sau adversitatilor in fotbalul nostru. Astfel de lucruri nu pot fi sterse de o actiune ridicola in justitie a unui minister care nu poate scapa de fanteziile sale staliniste. Un minister care se tine de reinvieri sinistre ale spiritului anului 1947 in fotbal in timp ce tancuri americane strabat planeta pana in Dobrogea pentru a le indeplini talpanilor adevarata lor misiune, protejarea granitelor tarii.

Universitatea, Luceafarul cazut

Galeria unei echipe infiintate pe linie de partid, CS U Craiova, era cam ultima care putea afisa un mesaj despre "stele cazatoare" in fotbalul nostru. Dar a facut-o, ridicol. Un astfel de astru disparut este Universitatea Craiova, Luceafarul fotbalului romanesc. Pentru ca zecilor de mii de olteni pasionati de fotbal le este dor de Universitatea, multi dintre ei au batut drumul pana la stadionul din Turnu Severin pentru a sustine echipa leilor noi, carora li s-au taiat niste zerouri din coada. Insa spirite puternice indragostite de acel Luceafar doborat in hauri de FRF, Marcel Iures sau Cristi Chivu, nu tresar la zornaitul leilor noi, isi duc mai departe suferinta pierderii Universitatii.
Ironia maxima este ca in tribune s-a scandat Stiinta desi nicio echipa de pe teren nu purta aceasta denumire. N-o poarta in registrele LPF, dar o poarta in inimile oltenilor. Asa este si in cazul Stelei, ca si in cazul Stiintei oltenilor. Nu mai conteaza cum va fi trecuta in scriptele LPF, in inimile stelistilor, dar si in ratiunea rivalilor, echipa lui Pintilii si Nita ca si cele ale lui Dica, Radoi, Popa, Chipciu, Stanciu vor ramane episoade din istoria Stelei.

Zambetul contelui Stelei

Undeva, intr-un varf de munte, intre nametii de la Forban, sta contele istoriei Stelei, Marius Lacatus. Ar vrea sa se ia cu un joc de rummy, cu un film, dar stie ca in seara asta joaca Steaua impotriva Craiovei. Nu poate rezista. Mana ii este dusa implacabil  spre telecomanda de acea amintire a momentului din '95 cand statea pe gardul din fata peluzei din Ghencea si flutura deasupra capului tricoul dupa ce marcase unicul gol al finalei campionatului  dintre Steaua si Craiova. Acum, vrea sa para detasat, rade la reflexele intarziate de Bacchus ale lui Tamas. Dar, in inima lui, e ceva ce nu poate controla la comanda, ca in armata: tresaririle la saltul lui Nita, voleul lui Pintilii, lovitura decisiva a lui Enache. Cand a ramas singur, in intuneric, Laca a adormit zambind in timp ce i se amestecau in minte imaginile cu Pintilii exultand si el in extaz dupa golul cat un titlu marcat Craiovei in '95...