Steaua n-a pierdut doar sigla si numele. Trei paradoxuri pe care le traiesc stelistii! Ce s-a intamplat la meciul cu CSMS Iasi

Domina autoritar campionatul, dar pierde lamentabil in Europa, are cei mai multi suporteri, dar joaca in fata tribunelor goale, are cel mai valoros brand, dar trebuie sa-l stearga de pe echipament, tabela si oriunde altundeva mai apare.

A fost poate cel mai trist meci pe care l-am vazut in ultima vreme in Romania. Trist pentru sport, pentru fotbal, nu neaparat pentru suporterii Stelei. O echipa cu pretentii de Champions League joaca in fata nimanui (scuze si felicitari celor totusi prezenti in tribune), cu banda adeziva acoperindu-i numele si un patrat reprezentandu-i sigla pe tabela. Pe asa-numitul ”templu al fotbalului romanesc” pot fi aprinsi doar trei din cei patru stalpi de nocturna.

Cine e de vina? Ca tot ne place intrebarea asta. Ne e la indemana sa spunem ”Armata”! Pe naiba, ar fi prea simplu sa fie asa. Stadionul e al lor si paragina le apartine in mare parte. Dar dincolo de ea, in ce priveste numele si sigla, Armata a castigat un proces. Nici nu cred ca i-a cerut deocamdata echipei sa stearga numele de pe echipament, peste noapte. A fost mai degraba un fel de revolta a clubului, un fel de razboi surd venit dintr-o frustrare poate de inteles, dar din care chiar Steaua are cel mai mult de pierdut. Pana nu stim exact care sunt intentiile MApN n-avem nici un argument sa contestam situatia, la care s-a ajuns totusi, repet, in urma unei decizii irevocabile a instantei.

Dar problema e evident mult mai mare. Steaua e campioana doi ani la rand, e pe primul loc si acum, dar joaca in fata a 1.000 de spectatori! Nu generalii le-au interzis oamenilor sa vina in tribune, nici vorba! Ba din contra, poate ar fi trebuit sa vina mai multi oameni acum, revoltati ca risca sa-si piarda identitatea. Pe naiba, au stat acasa. Steaua are teoretic milioane de suporteri, dar practic a facut putin spre nimic pentru a-i apropia cu adevarat, pentru a-i fideliza, pentru a-i ”inrola”, ca tot vorbim de Armata. Nici macar cand i se ia numele nu-i are cu adevarat alaturi.

Nici daca se vor intelege cu Armata la negocierile de zilele viitoare, problema de fond nu se va rezolva de fapt. Cel mai probabil, conducatorii o vor ignora in continuare, pe teoria clasica ”Steaua-i Steaua si are milioane de suporteri”. Vorba lui Robert Nita, ii are, dar nu-i vede nimeni. Din spatele unui banner pe care scrie ”Istoria traieste doar prin noi”, o mana de suporteri striga ”Steaua suntem noi!”. Primul lucru care imi vine in minte e ”OK, dar DOAR voi?”.

Pana la un punct, ii inteleg pe suporteri. Ani de mizerii la adresa lor i-au indepartat de echipa, chiar daca unele succese i-au mai adus la stadion. Pierdere siglei si a numelui ii pune pe unii intr-o stare contradictorie - nu li se parea corect nici sa fie la discretia lui Becali. 

Steaua isi va regasi identitatea cu adevarat abia cand va intelege ce a pierdut de fapt. ”Buletinul” si-l poate reface, dar familia e mult mai greu de recastigat dupa ce-ai indepartat-o si imposibil cand ai pierdut-o de tot.