OPINIE | Steaua și obsesia pentru „banii noștri”, ca într-un refren de piesă dance

Zilele astea, cu toții s-au unit împotriva Stelei București, supărați că echipa care are în vitrină Cupa Campionilor Europeni ar putea să promoveze „pe banii noștri”. Refrenul „banii noștri”, care te duce cu gândul la o trupă dance din anii ‘90, e folosit obsesiv. 

„Banii noștri” sunt peste tot în sportul românesc și vin din aceeași sursă

De fapt, „banii noștri” sunt peste tot în sportul românesc, în diverse forme. Fără ei, sportul românesc s-ar prăbuși. Handbalul, de pildă, e finanțat cu milioane de euro de la buget. Cu acești bani, „ai noștri”, au ajuns Rapid și CSM București să performeze în handbalul feminin din Europa. Tot așa a putut echipa masculină a lui Dinamo să-l aducă la București pe Xavier Pascual Fuertes, nimeni altul decât fostul antrenor al Barcelonei.

„Dar fotbalul este altceva!”, strigă în cor toți cei care nu vor discriminare, dar apelează la ea ca să arate Steaua cu degetul. Doar că realitatea îi contrazice. O bună parte din fotbalul românesc se finanțează fix „din banii noștri”. Ascunse strategic sub o umbrelă privată, primăriile și consiliile județene pompează bani în cluburi, unele dintre ele fără tradiție și fără suporteri. Voluntari, Argeș, Mioveni sau Hermannstadt există doar pentru că primarii le hrănesc cu finanțe de la buget.

„Dar primăriile sunt altceva!”, se revoltă acum cei supărați că trebuie să plătească rovinieta când ies din oraș. Nu chiar. Bugetele locale, la fel ca bugetul Ministerului Apărării Naționale, sunt alimentate dintr-un robinet uriaș, cel al statului. Primăriile încasează subvenții de la centru, așa că bucureșteanul, chiar dacă nu știe, dă „din banii lui” și pentru Mioveni. Nu-l deranjează prea tare, problema lui este Steaua, manipulat că „Armata dă bani la fotbal în loc să cumpere tancuri”.  

Diferențe există, dar nu sunt în favoarea celor supărați pe Steaua

Există totuși câteva diferențe între finanțarea de la primărie și cea de la Armată. Doar că ele nu sunt în favoarea celor care au tăbărât acum pe Steaua. Primarii pot umbla foarte ușor la buget pe parcursul unui an. Dacă se ajunge cumva la fundul sacului, primarul poate suplimenta lejer fondurile pentru echipa locală. Dacă se supără că nea Mitică de la tribuna I îl înjură, poate tăia brusc finanțarea, uneori chiar în mijlocul sezonului. Așa se ajunge la situații absurde, în care cluburi cu bani de la stat nu își plătesc nici măcar angajații.

Spre deosebire de edili și consilii locale, MApN are accesul ceva mai dificil la fonduri publice. Orice rectificare bugetară pe parcursul unui an trebuie justificată serios și apoi aprobată de Guvern. Nu merge făcută de pe-o zi pe alta, după cum s-au trezit dimineața unii sau alții.

Apoi, mai e și stabilitatea proiectului sportiv. Steaua a demonstrat mereu, inclusiv în ultimii ani, că e un club care merge înainte indiferent de cum bate vântul. Chit că echipa de fotbal a plutit trei ani în liga a patra sau nu a primit drept de promovare în prima divizie. Steaua, deși departe de a fi un proiect fără hibe, nu depinde de toanele unor primari, care azi finanțează clubul și mâine îl lasă să moară, cu mult cinism. Steaua, așa contestată cum e azi, e mult mai puțin expusă în fața schimbărilor politice.

Să fim atenți și la privați, că poate și acolo sunt „banii noștri”

Și dacă tot ne frământă „banii noștri”, merită să aruncăm un ochi și spre cluburile 100% private din fotbalul românesc. Să ne uităm puțin critic la numeroșii patroni care au avut fel de fel de probleme cu legea. Evaziune fiscală, spălare de bani, prejudicierea statului, datorii șterse prin inginerii financiare sau neplata impozitelor la salarii.

Și acolo sunt tot „banii noștri”, dar într-o altă formă. Bani care nu s-au mai dus la stat, unde ar fi trebuit să ajungă, ci au intrat în cluburi de fotbal. Cine știe, poate că „banii noștri” sunt și în conturile unora dintre „salvatorii” fotbalului românesc. Salvatori care, tot ca într-un refren de piesă dance, se vaită cu orice ocazie că sunt în pierdere și lumea toată e rea.

Cât despre banii vărsați de stat în fotbal, discuția rămâne deschisă. Dacă practica e atât de enervantă, hai să o interzicem și să vedem cu ce mai rămânem. Înainte de asta, să privim un pic și spre cluburi din lumea bună. Real Madrid și Barcelona, de exemplu, și-au deschis larg buzunarele și statul spaniol le-a venit în ajutor. 

Bașca, spaniolii au rămas și cu bani pentru tancuri și spitale.