The Inglourious Basterds. Cele 15 echipe romanesti pe care iubim sa le uram

Am incercat sa facem un top al echipelor care au nascut cele mai multe reactii negative, de nemultumire, frica, dispret, dezaprobare, antipatie sau, de ce nu, chiar ura.

15. Toate cluburile finantate din bani publici
Desi fara banii autoritatilor locale sau judetene nu ar mai exista fotbal in Romania decat la nivel de semi-amatorism, cluburile finantate exclusiv din bani publici sau partial din aceasta sursa (alaturi de drepturile tv) sunt cele mai hulite din tara in acest moment. Fie ca este vorba de cluburile private mari (FCSB, Dinamo, Astra, Viitorul, CFR Cluj etc.) care nu beneficiaza de astfel de fonduri banesti sau de avantaje, fie ca este vorba de microbisti sau oameni de fotbal, toti au constientizat ca un astfel de model de club nu poate reprezenta o solutie viabila de viitor. Pentru ca aceste cluburi-sugativa fie par doar structuri menite sa „sifoneze” banul public, fie incurajeaza o lupta inegala cu societatile private, fie stimuleaza nepotismul si mediocritatea, fie sunt „jucarii” temporare pentru edili sau oameni politici locali, care isi satisfac un capriciu si se sting odata ce acestia dispar din peisaj.

14. Venus Bucuresti -1940
Semifinala Cupei Romaniei din 1938 avea sa dea una dintre povestile celebre ale fotbalului romanesc. Venus Bucuresti, echipa lui David, Bodola, Sfera, Juhasz sau Silviu Ploiesteanu, avea sa intalneasca Rapidul lui Cossini, Baratky, Sipos, Auer, Rafinschi si Ionica Bogdan. Giulestenii devenisera o adevarata “bestia nera” pentru echipa patronata de Gavrila Marinescu, general, prefectul Politiei Capitale, mana dreapta a lui Carol al II-lea si presedintele Federatiei Romane de Fotbal, care pana in acel moment castigase mai multe titluri de campioana, dar se impiedicase de fiecare data in semifinalele Cupei Romaniei de Rapid. Dupa o partida tensionata castigata de Rapid cu 2-1, la miezul noptii jucatorii rapidisti Baratky, Cossini, Auer si Rafinschi au fost luati cu duba neagra a politiei in timp ce paraseau restaurantul Luther de langa Gara de Nord, unde obisnuiau sa sarbatoreasca victoriile. Ei au fost dusi la Prefectura lui Marinescu pentru verificarea actelor, fiind eliberati doar duce ce presedintele clubului a cerut rejucarea partidei. Cinci zile mai tarziu are loc meciul revansa pentru Venus, dar castiga tot Rapid, de data asta cu scorul de 4-2. Iuliu Baratky si Stefan Auer s-au razbunat, fiecare marcand cate o „dubla”. Ca sa scape de eventualele repercusiuni in justitie si de oprobiul public, Marinescu i-a fortat pe oficialii adversarei sa il numeasca presedinte de onoare al Rapidului si s-a fotografiat band sampanie din Cupa Romaniei proaspat castigata.

13. Victoria Bucuresti - 1985-1989
Care putea fi cea mai urata echipa din Romania anilor ’80, daca nu clubul Militiei Romane, al carui stadion era un “pui” a celor de la Dinamo, ai carui fotbalisti si fani erau porecliti “militienii” si al carui presedinte era un Mitica Dragomir, tanar si dornic de bisnita cu cafea, blugi si aparate video si de urzeli? Desi de-a lungul putinilor ani de participare in Divizia A, echipa a emanat forta, a oferit jocuri extraordinare (chiar si in cupele europene) si a fost clubul unde au evoluat multi fotbalisti de mare calitate (Vaiscovici, Talnar, Coras, Augustin, Moraru, M. Pana, Hanganu, Orac etc.), echipa nu poate fi disociata in mentalul colectiv de masinile de militie negre si cu numar mic, care te ridicau in tromba de pe strada si te inapoiau a doua zi societatii multilateral dezvoltate tuns regulamentar si cu dosar de urmarire intocmit.

12. Dinamo - 1979
Este anul meciului decisiv pentru titlu dintre Dinamo si FC Arges, din ultima etapa a campionatului, in care formatia argeseana s-a impus cu 4-3 chiar in Stefan cel Mare si a intrat in legenda fotbalului romanesc. Nimeni nu mai tine minte ca la Dinamo jucau super-fotbalisti ca Dinu, Augustin, Dragnea, Talnar sau Dudu Georgescu, in mare cei care vor ajunge pana in semifinalele CCE in 1984, ci ca arbitrul Otto Anderco a condus in mod partizan meciul si ca a fluierat sfarsitul partidei dupa prea multe minute de prelungire, doar dupa ce Dobrin a driblat toti jucatori adversi pe care i-a intalnit in cale si a inscris superb de la 30 de metri, trimitand la Pitesti trofeul care fusese deja inscriptionat cu numele lui Dinamo.

11. Steaua - 1998
Echipa de fotbal era inca afiliata la CSA Steaua si reusea sa isi apere al saselea titlu de campioana consecutiv, dupa o lupta la baioneta cu Rapidul lui Mircea Lucescu. Dupa titlurile castigate imediat dupa Revolutie de “U” Craiova (1990-1991) si Dinamo (1991-1992), decada anilor ’90 avea sa se transforme intr-un galop de sanatate pentru ros-albastrii. Pe langa cumpararea celor mai buni jucatori din campionat, care apoi erau vanduti pe bani multi in strainatate, arbitrajele ultra-corecte spre foarte favorabile, protectia federala si sprijinul Cooperativei au ajutat Steaua sa isi striveasca rivalele timp de sase sezoane. In plus, in acei ani circulau zvonuri ca un oficial al clubului detinea o agenda in care erau trecute numele echipelor adverse, plus cele ale fotbalistilor si sumele cu care puteau fi “imbunati”.

10. Jiul Petrosani - 1996
Gruparea hunedoreana infiintata in 1919 a cunoscut cea mai neagra perioada a fair-play-ului sportiv in perioada in care Miron Cozma conducea clubul, adversarii considerandu-se norocosi daca scapau din valea Jiului doar cu cateva vanatai si cu flegme si injuraturi incasate. Desi amenintarile si corectiile fizice au facut parte mereu din repertoriul echipelor din localitatile miniere, precum Anina sau Lupeni, cei de la Petrosani isi respectasera blazonul si jucau dur doar pe teren. Lucrurile s-au schimbat in august 1996, cand Cozma si minerii sai inca erau intoxicati de putere dupa bataile crancene pe care le aplicasera bucurestenilor cu cativa ani inainte in timpul city break-ului comandat de Iliescu si inca nu fusesera decimati de disponibilizarile masive. „Luceafarul huilei” era mandru nevoie mare de presiunea pe care o putea punea pe jucatorii adversi, el povestind un episod in care i-a aplicat o corectie fizica chiar unui jucator al lui Dinamo: ”Mama, ce bataie i-am dat atunci lui Lupu! M-am enevrat teribil, dupa ce am vazut ca l-a luat miseleste, pe la spate, pe Matinca. M-am dus peste Lupu si l-am luat la bataie. L-am batut si pe teren, si la vestiar. La vestiar, am batut toata echipa lui Dinamo, cu antrenorul Marian Bondrea in frunte. Pai bine, ma, vii la Petrosani sa ne omori pe teren?”. Cand Jiul a intrat in colaps si a retrogradat rusinos doar doi ani mai tarziu, toata lumea fotbalului a rasuflat usurata.

9. Rapid - 1995
In toamna anului 1992, George Copos a intrat in fotbalul romanesc din postura de sponsor al Rapidului. Mircea Pascu, presedintele de atunci al giulestenilor, sustine ca el l-a adus langa echipa pentru ca detinea un lant de cofetarii, iar produsele sale erau excelente pentru orice protocol pe care sectia de fotbal il organiza. Treptat, pe masura ce afacerile sale s-au dezvoltat, si statutul sau la club a evoluat, iar imaginea si influenta clubului giulestean s-au schimbat de la cele ale unui club boem, dar marginal, la a unuia de prim rang. „Era manierat de suprafata, doar are scoala UTC-ului, pe ascuns era viclean, chipul sau este chipul diavolului”, il caracteriza Pascu pe Copos. Asa se face ca Rapid a inceput sa fie o pretendenta serioasa pentru trofee odata ce Copos s-a implicat in viata echipei, una dintre principalele masuri fiind transformarea mai multor arbitri in "dealeri" Samsung, iar la emisiunile de sport din anii ’90 se vorbea ca Copos si oficiali FRF stabileau impreuna brigazile Rapidului. Elocventa este finala Cupei Romaniei din 1995, cand Rapid a pierdut contra Petrolului la lovituri de departaje, desi a fost ajutata vizibil de deciziile brigazii de arbitri. Rapid se transforma dintr-o echipa visatoare, intr-o sfaramatoare de visuri, mai ales dupa infuzia de „sange” si moravuri dinamoviste - Mircea Lucescu, Dinu Gheorghe, Mircea Rednic, Danut Lupu, Ioan Ovidiu Sabau... „Eu cred ca cea mai neagra perioada a fost cand Copos a legalizat spaga in arbitraj. Va aduceti aminte cu magazinele Samsung cu pret preferential si asa mai departe. Pentru ca patronii, si mai ales domnul Copos, sunt cei care au facut in arbitraj marile nenorociri", rapundea mai tarziu Ionut Lupescu plangerilor lui Copos vis-a-vis de arbitraje.

8. Gloria Bistrita - 2003
Locul al treilea pe care a terminat Gloria Bistrita la finalul acelui sezon de Divizia A, dupa Rapid si Steaua si inaintea lui FC Brasov, Ceahlaul si Dinamo, a reprezentat incununarea carierei lui Jean Padureanu la clubul ardelean si anul de gratie al Cooperativei fotbalului romanesc. Este momentul in care Padureanu devine papusarul sef la Commedia dell'arte - Divizia A sub numele de “Tata Jean”, “Lordul” sau “Contele Blatula”. Practic, prin diverse jocuri de culise, el a reusit nu numai sa tina de unul singur una dintre cele mai mici echipe din Liga 1 ani la rand pe prima scena a fotbalului romanesc, dar a ajutat la previzionarea clasamentelor si rezultatelor inainte sa se intample. Din arsenalul Cooperativei nu lipseau reciprocitatile, arbitrajele cu tenta, acoperirea FRF si LPF, prevederea la inceputul sezonului a echipelor care castigau trofee si mergeau in cupele europene sau, dimpotriva, erau condamnate la retrogradare, transferurile dubioase sau disparitia misterioasa de fonduri din bugetele cluburilor. Practic, Divizia A devenise o competitie cu final cunoscut inainte de inceputul sezonului, fapt pentru care Padureanu si micutul sau club bistritean erau respectati si temuti, dar si extrem de detestati.

7. Rapid - 1947
Desi a avut de suferit de-a lungul timpului diverse abuzuri, Rapidului i se reproseaza ca a fost infiintat in 1923 de lucratorii ceferisti de la Atelierele Grivita, despre care autoritatile credeau in epoca ca este un cap de pod al URSS si ca erau impanzite cu numerosi agenti si propagandisti bolsevici, trimisi in tara ca sa dinamiteze linistea statul roman. Multi cred ca acesta este si motivul pentru care Rapid a supravietuit dupa razboi, intr-o epoca in care noile autoritati comuniste au preferat sa desfiinteze toate cluburile semnificative din perioada interbelică (Venus, Ripensia, Carmen, Unirea Tricolor, Juventus, Chinezul, Olympia, CAO etc) si sa infiinteze altele noi, dupa modelul sovietic. De altfel, Rapid s-a numarat printre echipele care au facut propaganda Frontul Democratiei Populare (FDP), alianta condusa de Partidul Muncitoresc Roman (viitorul Partid Comunist), formatiune sustinuta de trupele sovietice de ocupatie, care a castigat alegerile trucate din primavara lui 1948 cu 97,83% din voturi. "Feroviarii" au jucat pe piept cu un soare urias (simbolul electoral al FDP), dar pactul cu diavolul a functionat doar pentru ca clubul nu s-a desfiintat si a putut prelua jucatori de la celelalte echipe mai putin norocoase (Bazil Marian, Valentin Stanescu, Michi Mihailescu, Alexandru Apolzan, Justin Apostol, Alexandru Mari etc.). Odata cu infiintarea noilor grupari ale regimului, clubul si-a pierdut din influenta politica, iar astazi unii cred ca fanii Rapidului dau dovada de ipocrizie cand ii acuza exclusiv pe stelisti si dinamovisti de prozelitism socialist.

6. Ceahlaul Piatra Neamt - 1999
Este greu sa judeci limpede activitatea Ceahlaului din acel sezon dupa participarea in Cupa UEFA, incheiata cu eliminarea la limita dupa “dubla” cu marele Juventus din turul 3 al competitiei. Dar Ceahlaul era in plina perioada “Kosovo”, cand de sub Pietricica plecau cu puncte doar echipele prietene, care isi faceau programare pentru ele in avans si, de cele mai multe ori, trebuiau sa recompenseze clementa intr-un alt mod. Aceasta este perioada in care Gheorghe Stefan isi castiga renumele de “Pinalti”, deoarece arbitrii puneau mingea pe punctul cu var la fiecare ridicare de spranceana a viitorului om politic si primar al urbei moldave. De altfel, desi Ceahlaul a avut in anii ’90 si inceputul anilor 2000 echipe puternice si a promovat multi jucatori tineri din propriul Centru de Copii si Juniori (Marc, Costel Ilie, Axinia, Lefter, Iencsi, M. Ionescu etc.), galben-negrii sunt cunoscuti mai ales pentru puseurile de furie ale presedintelui, pentru penalty-urile usor acordate pe teren propriu, pentru fraza “Ti fac io pi tini!” adresata incrancenat de Stefan centralului Anghelinei dupa un meci cu Sportul, in care il fugarea pe arbitru ca sa il altoiasca, pentru scandalul rusinos cu “folcloristele” oferite spre desfatare unei brigazi de arbitri francezi inaintea unui meci european si pentru ca Stefan a cazut testul poligraf facut in timpul unei emisiuni televizate vis-à-vis de corectitudinea meciului cu Dinamo din 2002.

5. CFR Cluj - 2012
Clubul a fost privit mereu in oras ca un reprezentant al puternicei comunitati maghiare din Cluj si se aminteste mereu ca, daca “U” s-a retras in 1940 din teritoriile cedate Ungariei, CFR a refuzat sa faca acest lucru. Chiar si in anul in care a luat ultimul titlu de campiona, “visinii” erau considerati ca ruda “piloasa” si “artificiala” din oras, deoarece majoritatea covarsitoare a clujenilor tineau cu “U” Cluj. In restul tarii a fost vazuta mereu ca rezultatul stratagemelor „binomului” Paszkany - Muresan, doua personaje cu alura de bad boys din revistele Marvel, primul - afacerist de nisa cu legaturi inca nedeslusite cu Ungaria si cercurile politice de la Bucuresti, al doilea - un fost medic al Securitatii din Cluj. Desi lotul (Cadu, Sare, Muresan, Piccolo, Bastos, Sougou, Kapetanos, Peralta, De Zerbi etc.) si evolutiile din anul urmator in Liga Campionilor au fost unele exceptionale (au eliminate FC Basel in play-off si au realizat recordul de puncte al unei echipe romanesti in Liga Campionilor, avand victorii cu Braga, egal cu Galatasaray si victorie, in deplasare, cu Manchester United), modul in care a fost arbitrata echipa la meciurile de campionat a ramas in folclorul fotbalului romanesc. Memorabila este mai ales faza de la meciul cu Vointa Sibiu, unde s-a acordat fault la portarul Nuno Claro, care pierduse mingea la 30 de metri de propria poarta si exista riscul unui gol iminent, desi adversarul se afla la 3 metri de el si nu avea fizic cum sa il atinga.

4. CSU Craiova - 2013
Clubul care activeaza acum in Liga 1 si evolueaza in play-off a fost introdus de FRF, in 2013, unii spun in mod abuziv, direct in esalonul second, prin niste proceduri care amintesc de Romania Anei Pauker. Desi Tribunalul Bucuresti a decis, in martie 2016, ca palmaresul este al celor de la CSU, microbistii au inca senzatia ca aceasta constructie a clubului este artificiala si ca lui Adrian Mititelu i-a fost luat un bun in care a investit timp, suflet, bani si pentru care s-a luptat cu disperare. Sentimentul de respingere al unora fata de aceasta echipa este cu atat mai puternic cu cat fanii „Stiintei” s-au considerat intotdeauna anti-sistem, iar procedura de infiintare a noului club are peste tot amprentele FRF, LPF, al Primariei Craiova si al unui afacerist supranumit "Regele retrocedarilor". Pentru CSU va fi foarte greu sa scape de titulatura de „clona” si „surogat”, desi prezinta un proiect interesant la nivel de copii si juniori, iar multi dintre fostii jucatori ai lui „U” Craiova s-a alaturat noii structuri.

3. Steaua - 1986
Daca pentru jumatate de tara 7 mai inseamna sarbatorirea in fiecare an a celei mai mari performante a unei echipe de fotbal de club din Romania, pentru cealalta jumatate nu inseamna nimic sau, si mai rau, este un moment de suparare mascata. Desi Steaua ’86 este etalonul dupa care se masoara toate celelalte performante ale fotbalului romanesc, echipa reprezinta si ceea ce a existat mai rau in fenomen inainte de Revolutie: presiuni si protectionist prin intermediul membrilor familiei Ceausescu, jucatori luati cu japca de celelalte echipe din campionat, favoritism in ceea ce priveste premierea rezultatelor, arbitraje avantajoase, abuzuri diverse, privilegii la care cetatenii normali puteau doar visa, conditii de trai pentru fotbalisti la nivel de nomenclatura comunista etc. Pe langa adversitatea fanilor altor echipe din Romania, in ultima vreme incepe sa se estompeze si aura de superioritate pentru diversi fotbalisti din acea echipa castigatoare de CCE, din cauza ca fie unii arata diverse probleme grave de moralitate si comportament, fie s-au impartit si s-au jignit sistematic si cuprinzator pe tema FCSB - CSA, iar respectul cuvenit unor mari personalitati aureolate de rezultate sportive incepe sa se diminueze.

2. Dinamo - 1948
Clubul a luat fiinta, in mai 1948, ca omolog roman al gruparilor Ministerului de Interne din URSS, pentru a promova sportul de masa, care era o prioritate a regimului comunist, ca mijloc de educatie comunista a oamenilor muncii. Spre deosebire de Steaua, Dinamo nu a desfiintat un club, dar in schimb a preluat abuziv doua grupari - Unirea Tricolor Obor si Ciocanul (Maccabi) Bucuresti, care au fuzionat si carora li s-a schimbat numele in Dinamo, dupa cel al modelului de la Moscova. Lupta dintre cele doua structuri de forta ale regimului comunist s-a dat atat in plan sportiv, deoarece cele doua cluburi vor strange cei mai buni sportivi si antrenori, cat si in cursa din afara gazonului, unde au avut loc numeroase abuzuri. Daca Steaua era cunoscuta din cauza faptului ca recurgea la constrangeri directe si incerca sa inregimenteze, cu forta sau din proprie initiativa, cei mai buni jucatori dornici sa scape de stagiul militar sau sa primeasca grad in cadrul Armatei, Dinamo a ramas celebra datorita presiunilor mai subtile pe care le faceau structurile de Militie si Securitate inaintea meciurilor cu adversari incomozi. Retineri ale vedetelor echipelor adverse chiar inaintea meciurilor directe, dosare deschise pentru rudele fotbalistilor, santaj, dosare de supraveghere instrumentate de Securitate, presiuni diverse, amenintari... La un moment dat, Dinamo reusise performanta sa aiba zeci de grupari satelit afiliate in intreaga tara, dar si agenti ai Securitataii infiltrati in cluburile rivale, chiar si in organigrama Stelei, care raportau tot ce misca in tabara adversa.

1. Steaua - 1947
Pentru ca Asociatia Sportiva a Armatei Bucuresti (ulterior denumita Clubul Sportiv Central al Armatei, Casa Centrala a Armatei si Clubul Sportiv al Armatei Steaua) sa ia fiinta in iunie 1947, a trebuit ca echipa Carmen Bucuresti, detinuta de industriasul Ionel Mociorniţa, care ocupase locul secund in editia de campionat 1946-1947, sa fie pur si simplu desfiintata. La doar cateva saptamani dupa incheierea sezonului, formatia a fost suprimata la ordinul autoritatilor comuniste, pentru a se face loc nou-infiintatului club al armatei, motivul oficial fiind refuzul de a juca un amical cu Dinamo Tbilisi pe care trebuia sa il piarda pentru a arata romanilor „superioritatea omului sovietic”. Faptul ca i se reproseaza Stelei ca a fost adusa de tancurile rusesti are oarecare acoperire in istorie, deoarece generalul fondator Mihail Lascar fusese comandantul unei divizii alcatuita din militari romani cazuti prizonieri pe frontul din URSS, iar printre primii conducatori si sustinatori s-au gasit militari cu afiliatie “rosie”. In randurile acestora se afla si Nicolae Ceausescu, cel care s-a atasat de club in perioada cand a condus Directia Superioara Politica a Armatei (1950-1954). Mai mult, la un an dupa ce Ceausescu a fost numit ministru adjunct al Fortelor Armatei (1950), CCA a cucerit primul titlu de campioana la fotbal, facand in acelasi an eventul. De altfel, Steaua a fost primul club departamental romanesc infiintat dupa model sovietic, urmand exemplul lui TDKA (Tentralnogo Doma Krasnoy Armii, in limba rusa, Clubul Sportiv al Casei Centrale al Armatei Rosii). Ramane de pomina si abuzul comis in campionatul din 1953, cand ministerul a desfiintat si i-a luat cei mai buni jucatori, la finalul turului, echipei Casa Armatei Campulung Moldovenesc, pentru ca Steaua sa poata castiga mai lejer titlul. Pe langa rezultatele remarcabile si fotbalistii exceptionali care au imbracat tricoul ros-albastru a existat intotdeauna latura intunecata a clubului: echipe satelit, jucatori transferati cu „arcanul”, presiuni si jocuri de culise ordonate de la nivel inalt, conditii preferentiale...

Ce echipa crezi ca lipseste din acest top 15? 

Autor: Gabriel Chirea