Tragerea de la Palat. Gabriel Chirea, despre conferinta lui Gigi: "Becali fara sonor, filmut mut de luni dupa-amiaza"

In 2011, Gigi Becali ne anunta ca face "cancer la gat" daca nu vorbeste cu presa. Dupa o scurta intrerupere in perioada 20 mai 2014-3 aprilie 2015, cauzata de excursia in sistemul penitenciar, patronul FCSB-ului continua lungul sir al conferintelor blockbuster de la Palat. Ultima a fost astazi, cu ocazia tragerilor la sorti a "16-imilor" Europa League.

Cu sonorul televizorului pornit am cam invatat intregul repertoriu al declaratiilor domnului Becali, nu mai poate oferi decat variatiuni pe aceeasi tema. In primul rand, ne ridica un val de ochi in privinta marcii "Steaua", de ce cel care a castigat-o in instanta nu e si proprietarul moral, de ce MApN nu o merita si despre conspiratia care a mutat telescopul din mana sa in cea a lui Talpan. De fiecare data ne aduce aminte, ca un socialist cu suflet crestin, de cati bani a reusit sa smulga din mainile inclestate ale lacomilor birocrati de la UEFA si cate puncte a adus echipa sa, dar doar pentru binele fotbalului romanesc, nu pe persoana fizica.

Dupa aceea, dezvaluie pe cine mai vrea sa transfere sau mai critica un jucator care l-a dezamagit profund si pe care il prezinta ca pe mielul din ograda, cu taierea promisa la iarna sau la vara, depinde de circumstanta. Apoi, cateodata, daca are vreun antrenor mai naravas, care nu stie unde ii e locul, ii explica cum "in casa mea eu asez mobila" si "antrenorul trebuie sa respecte strategia pe care o vrea stapanul". In ultima faza, vine randul rivalelor din campionat, fie facand haz de necazurilor lor, fie urechind vreo echipa care nu ii recunoaste suprematia divina.

La o conferinta a lui Becali, ce e nou de fapt se vede si nu se aude. Ca sa "citesti" omul si opera, trebuie sa opresti sonorul si sa urmaresti imaginea seaca.

Desi Becali pare un om dintr-o bucata si cu gusturi simple, genul care nu ar refuza o salata de rosii si o bucata de branza servite pe botul masinii, decorul e intotdeauna unul fastuos, care trebuie sa arate ca protagonistul scenei nu este doar bogat, ci ca este putred de bogat. Doar nu e degeaba pe locul 6 in topul bogatanilor din Romania, cu o avere de 400-500 milioane de euro! Camera palatului de 2.500mp si 10.000.000 de euro din Aleea Ion Alexandru are pe jos parchet din lemn de esenta tare si un covor scump si pufos, draperii de catifea la geamuri si mobila simandicoasa in stil rococo care a costat zeci de mii de euro. Scaunul pe care sta, impunator ca un tron, pare tras in foita de aur si pare sa sugereze ca e rezervat doar unui om care s-a invatat sa dea ordine si sa aiba slugi.

In stanga se gaseste o sofa pentru reporteri, in timp ce cameramanii fie stau in picioare in fata sa, fie se odihnesc direct pe monumentala scara de marmura. Tot de marmura este si semineul din spatele sau si el impodobit cu auriu, pe care stau doua vaze aristocratice si un ceas antic dichisit, plus o icoana de argint ce il infatiseaza pe Sfantul Gheorghe rapunand balaurul. Alte icoane, aproape in marime naturala, multe dintre ele tot cu Sfantul Gheorghe, sprijina peretii camerei de conferinta, impodobiti cu stucatura din lemn. Ambianta, care pare mult prea artificiala si incremenita in timp pentru gustul unui nobil pursange, tradeaza un proprietar imbogatit de-a lungul vietii, care vrea sa demonstreze ca punga e plina si baierile sunt desfacute. Un crestin, care a citit in Biblie ca "banul e ochiul dracului!", dar si ca "banul le da pe toate".

Acesta e decorul. Piesa e mai mult un monolog, pentru ca personajului principal ii place sa vorbeasca mult si pe teme libere, asa ca scapa rapid din chenarele intrebarilor reporterilor. Fara sunet, pare doar o descarcare de suflet, cand mai apriga, cand mai potolita, o sedinta de psihoterapie cu public. E un barbat de 60 de ani, cu parul albit si rar, cu un inceput de calvitie chiar si in crestetul capului, la fel de zvelt ca acum 10-15 ani, dar nu la fel de energic. Din cand in cand isi schimba locul in scaun, ca si cum l-ar deranja o pacatoasa durere de spate. Se imbraca elegant si scump, dar nu in stilul costumelor cu taieturi clasice, ci mai degraba in stilul "Capo di tutti capi"-lor mafioti, cu camasi smart casual si butoni si cate o pereche de pantofi din piele de crocodil sau alt material exotic. Ceas scump la incheietura, manichiura impecabila, verigheta pe inelarul mainii stangi, fara cravata la gat si cu 1-2 nasturi desfacuti, ca sa lase la vedere lantul de aur sau cruciulita nelipsita. Nu are trasaturi de om care sa fi facut exces de tutun si alcool, poate un pahar de sampanie si o tigara la ocazii speciale. In schimb, pare sa ii fi placut sa manance bine si pe saturate si pare obosit de nopti nedormite si probleme rezolvate. Pare obosit domnul Gigi, dupa atatea acte de vanzare-cumparare, transferuri, meciuri, bani dati si incasati.

Gesturile si mimica tradeaza faptul ca, desi vrea sa para detasat si superior, totusi vorbeste despre un lucru important pentru el. Poate a fost atentionat de apropiati sa nu mai puna atata suflet si sa ii lase pe altii sa lucreze pentru salariile pe care le iau, dar fotbalul, pe langa faptul ca e afacerea sa principala, dupa imobiliare, il mentine tanar, celebru si respectat. De altfel, clubul ii aduce placere, expunere media si notorietatea. Cine ar vrea sa urmareasca o conferinta cu un latifundiar imbatranit, milionar si gatit la patru ace, cu un palat cat o scoala generala, umplut cu mobila rococo si icoane? Cu sonorul oprit, dupa conferinta lui Becali, ne dam seama ca el e detinut de club si de fotbal si nu invers. 

Autor: Gabriel Chirea