Cum arata de fapt dezastrul de la Euro pentru Romania: unde s-au pierdut meciurile, de ce au REFUZAT jucatorii sa joace si pentru ce post trebuie sa INVENTAM jucatori noi
Opinii
Iesirea in viteza a Romaniei de la Euro a intors nationala cosmar la viata confortabila a oamenilor care gandesc mic si primesc putin. Pentru jucatori a inceput deja vacanta, apoi revine tristetea de la cluburi, scuzele, si inceputul unor preliminarii cu sanse mari sa fie ratate.
Nimic nu pare sa se fi schimbat, in afara gaurii de program pe care chiar excursia in Franta a determinat-o pentru multi. Nationala de azi nu mai face pe nimeni sa viseze. Niciun copil nu vrea 9 de la Alibec pe spate cand joaca in fata blocului, iar 10-le lui Stanciu e lasat pe mai incolo. Romania 2016 a plecat trista la Euro si a copiat fidel atmosfera de acasa in castelele dezastrelor ei din Franta, Parc des Princes si Stade de Lyon. Meciul cu Elvetia, ascuns dupa rezultatul care intra 'in plan', a fost lovitura din spatele catastrofei cu Albania.
Aplauzele care au ajuns de pe Stade de France in toata Europa la finalul meciului de deschidere au fost interpretate prost de Iordanescu si de jucatorii lui. Romania si-a atins punctul de maxim in prima zi de la Euro, apoi a cedat sub presiunea limitelor ei. In fiecare dintre cele 3 meciuri din Franta, nationala a acceptat tonul adversarilor. Daca pentru Franta exista justificari, momentul Elvetia, apoi lovitura de TGV a Albaniei n-au decat explicatii care nu tin. De exemplu, contra Albaniei, Romaniei n-a intrat in careul advers decat de doua ori pentru a trage la poarta. In comparatie, albanezii au facut-o de 10!
Mijlocul tinut in tensiune de adversari mai buni la primele doua jocuri din grupa s-a transformat in banda de acces in careu si contra Albaniei. Niciunul dintre inchizatorii folositi, indiferent de identitatea lui, n-a putut sa comande dintr-un post cheie. Pintilii, cel mai bun central al Romaniei de la Euro, n-ar fi avut nicio sansa sa placa unui neutru, neimplicat emotional in tacklingurile si pasele lui scurte.
La fel Hoban, care a trecut in multe momente intr-o zona de disconfort evident unde n-a gasit linistea pentru fotbal. Hoban de la Euro n-a avut decat putine in comun cu nivelul promis de meciurile lui cu adversari de acelasi nivel, in trecut. O comparatie a paselor reusite de el si Kante la meciul cu Franta explica mult din jocul Romaniei. Posesia sugrumata rapid, fara obiectiv si cu mijloace putine a lovit Romania mai rau decat au facut-o Franta, Elvetia sau Albania. Pentru ca mingea a fost doar planul B al unei nationale care a crezut ca poate trai in turneu doar daca dezasambleaza ce vedea la altii.
Obisnuiti sa li se ceara 'sa-si dea viata', romanii n-au avut nicio sansa la viata pe timpul Euro. Energia a durat doar cateva zeci de minute si s-a consumat oricum inexplicabil pe nimicuri. Torje, exemplul perfect al jucatorului care vrea, dar nu reuseste cifre decat la kilometri alergati, e cel mai clar exemplu ca problema nationalei pleaca de la identitatea gresita pe care si-a asumat-o. Jucatorii nu au curajul si nici motivatia de a depasi frustrarile din viata care le ramane in afara echipei nationale. Shaqiri, fara sa fie in cea mai buna zi a lui, are o logica a paselor mult superioara lui Torje, orientat spre propria poarta mai mult decat spre cea a Elvetiei in graficul paselor de mai jos. Statistica ratarii arata si ca Torje a trimis 9 centrari in meciul de pe stadionul lui PSG. Doar una a ajuns bine.
Doar 3 pase scurte a dat Tatarusanu tot meciul contra Elvetiei. In rest, toate mingile ajunse la el au plecat cu degajare. NICIUNA nu a ajuns bine. Ce inseamna asta? Consum fizic in dueluri pentru jucatorii din fata, demoralizati de masina care nu functioneaza decat pentru a-i aduce in acelasi punct. Spre deosebire de portarul Romaniei, Sommer, omul din poarta Elvetiei, a avut functie de coordonator in propria jumatate. Si din graficul paselor date de portari, Romania intelege ideea gresita in care a trait meciul cu Elvetia, pornit pentru 0-0 inca de pe foaia cu echipele de start a lui Iordanescu.
Romania va renunta la Iordanescu, desi selectionerul devenit suma a tuturor problemelor are toate motivele sa ceara impartirea de vina in jurul sau. Romania nu mai stie sa atace. Si nici nu mai poate sa o faca. A trecut atat de mult timp de cand si-a propus la propriu sa faca asta, incat atunci cand a avut cu adevarat nevoie, contra Albaniei, n-a stiut decat cum sa se faca de ras. Albanezii au avut strategie de handbal.
Si-au aparat careul cu pret maxim si n-au lasat Romania decat sa greseasca in zona de 16 metri. Niciuna dintre pasele incercate la marginea careului advers sau spre interiorul sau n-au fost reusite, asa cum arata graficul de mai jos. De fapt, liniile rosii sunt reprezentative pentru ce a ajuns sa fie nationala fara banderola, numele pe spate, spirit si mijlocasi centrali. :)
Numere de titulari, viitor nesigur la nationala dupa Euro. Stanciu a bucurat romani dupa meciul cu Franta, apoi a fost invizibil cu Elvetia si Albania. Contra Elvetiei, din cauza selectionerului care nu i-a dat niciun minut in teren. Cu Albania, din cauza limitelor lui. Stelistul a trimis 4 suturi, toate din zona 20 de metri, niciunul pe poarta. A avut un procentaj al paselor reusite de 70%, a creat suspans, insa doar intr-un scenariu de echipa mica, capabila doar sa sperie, nu sa loveasca.
Daca meciul cu Albania ar fi decisiv pentru plecarea lui in strainatate, atunci nu, Stanciu nu va ajunge la niciun nume mare al Europei, asa cum isi doreste. Nu acum. Iar Alibec? Aproape sigur, niciodata. Denis e bun, foarte bun. In Romania. Cand face pasul spre fotbalul cu jucatori pe care-i poate intalni doar pe PlayStation cand e in Romania, viata de Liga I are impact imediat. Iar Alibec devine un pusti plinut, care se enerveaza, isi ia mingea si face de cele mai multe ori ce nu trebuie cu ea.
Sursa grafice: Squawka
Urmăriți SPORT.RO și pe Google News
