"Casca urechile, dezastrul cu casca!" Mihai Mironica despre o amintire FABULOASA de la meciul Stelei: "Nu pot uita discutia colegelor despre pusul gogonelelor!"

Propunerea a venit inainte de patania din emisiune cu ministrul Tineretului si Sportului. Nu a fost influentata de acel moment, dar afacerea “ministrul in chiloti” ne-a confirmat ca e o idee care ar putea functiona.

As incepe cu un inceput. Acum aproape 24 de ani, PROTV transmitea primul meci din strainatate cu comentator aflat la fata locului. Era vorba de FC Bruges - Steaua, in play-off-ul Champions League. Pana atunci, nicio alta televiziune din Romania, in afara de TVR, nu transmisese astfel o partida din strainatate. Am fost comentatorul acelui meci.

Aveam 22 de ani. Cand am fost sa-mi iau acreditarea, belgienii m-au intrebat pentru cine o iau. Nu credeau ca un tanar atat de lipsit de experienta poate comenta un meci atat de important, de intrare in Champions League.

Au fost zile incarcate inaintea acelei partide. Zile in care, in Belgia, am avut rolul de reporter. Zile foarte intense, cu alte peripetii, pe care le voi povesti intr-un alt episod. Cert este ca am ajuns la meci epuizat. Desi stadionul era plin, atmosfera era electrizanta, am adormit cu capul pe masa de comentator. Nu existau telefoane mobile pe atunci. Practic, cei din regia de la Bucuresti nu ma puteau anunta ca mai este un pic pana la inceperea partidei. Dar si-a intrat in rol ingerul meu pazitor. Un tehnician de la televiziunea belgiana a trecut pe la masa mea de comentariu si m-a trezit, intrebandu-ma daca nu e cazul sa-i dau drumul la comentariu. I-am multumit, interventia lui a fost la limita, partida statea sa inceapa.

Dar o belea la fel de mare avea sa apara din debutul meciului. Producatorul transmisiunii a uitat sa inchida comunicatia cu mine. Dupa ce a vorbit cu mine in casca mea de comentator, a lasat aceasta cale de comunicare deschisa. A uitat sa inchida acel buton. Si astfel s-a declansat calvarul.

Nu puteam sa le comunic celor din regie sa inchida acel buton. Cum spuneam, nu existau telefoane mobile pe atunci. Nu puteam renunta la casti, microfonul era atasat de ele. Nu puteam sa zic pe transmisie sa-mi fie inchisa comunicatia, imi era rusine sa auda telespectatorii asa ceva in timpul meciului. Veteranii de la TVR ar fi facut probabil asta, dar eu n-am indraznit. Eram la primul meci comentat din strainatate, primul transmis astfel de PROTV...

Si asa am auzit toata prima repriza in urechi, la volum foarte mare, tot ce vorbeau oamenii in regie, glume, hahaieli, trantit de usi. Nu pot uita discutia dintre doua colege despre venirea soacrei pentru punerea gogonelelor, despre noul coafor deschis in cartier...

Dar asta nu era totul. Vorbele pe care le rosteam, mi se intorceau in urechi cu vreo doua secunde intarziere. Din cauza acestui buton deschis, mi se intorcea in urechi sunetul primit de la mine si trimis de regie spre telespectatorii din Romania. Eu spuneam “pasa a lui Dennis Serban” si cand rosteam apoi “prealuare a lui Adrian Ilie”, auzeam in urechi cum spusesem “pasa a lui Denis Serban”. Un astfel de fenomen te face, fara sa vrei, sa lungesti cuvintele...

Balamucul era total in urechi. Gogonelele, coaforul, hahaielile, vocea pe care mi-o auzeam cu intarziere de doua secunde. La prima partida comentata din strainatate. Adevarat cosmar...

Pauza a venit ca o izbavire. Dupa ce am predat legatura, am cerut disperat sa mi se inchida comunicatia. Repriza a doua a fost o desfatare. In plus, Adrian Ilie a marcat doua goluri fantastice din pase extraordinare ale lui Marius Lacatus. Steaua si-a deschis atunci drumul spre grupele Champions League, iar eu spre o multime de experiente traite la microfon pe mari stadioane ale lumii...