"Cu George Copos si Ilie Dobre in cea mai nastratinhogeasca aventura in Israel." Mihai Mironica despre cum Copos a UITAT sa plateasca serviciul de BAGAT IN FATA la Mormantul Sfant

Inca de la aeroport, am fost intampinati de o fata de gheata, desprinsa parca din trupele israeline anti-tero ale serialului Fauda. Ca ce cautam pe acolo, ca am venit cu fotbalul, ca asa si pe dincolo. Fata, crispata rau, deranjata si de faptul ca unul dintre noi si-a intrerupt mai greu conversatia la telefon. Am incercat sa mai detensionez atmosfera, ca uite, noi jucam cu Hapoel, tu cu cine tii, cu vreun Maccabi, cu ceva. Ne-a raspuns ca un Terminator caruia nu i clinteste nimic pe fata, in priviri: “eu tin cu Israel”.

Si noi “tinem” in Israel cu Iisus, asa ca inaintea partidei am fost la Ierusalim. La Mormantul Sfant, coada care inhiba si un veteran ca mine al cozilor din comunism. Nu acelasi efect a avut si asupra unui veteran al driblarii cozilor din comunism, fostul serif UTC George Copos. Acesta a apelat la “serviciul de bagat in fata” asigurat de niste arabi. Asadar, mormantul simbolului crestinatatii este in patria evreilor, dar intr-o zona administrata de arabi. D’ale carnavalului umanitatii.

Iese George Copos de la Mormantul Sfant si plecam pe stradutele fabulosului Ierusalim. Dar in urma noastra, un grup de arabi masivi, furiosi, INARMATI CU KALASNIKOAVE, infricosatori, alergau dupa noi si vociferau amenintator. Domnul Copos nu platise serviciul de bagat in fata la coada de la Mormant. Primul lui impuls a fost sa faca gestul faimos pe care-l facea la Bucuresti cand isi intorcea buzunarele de la pantaloni si arata ca n-are nimic in ele. Dar gestul era faimos doar la Bucuresti asa ca George Copos a renuntat la el, iar unul dintre aghiotantii patronului rapidist i-a calmat pe arabii furiosi cu dolarii aferenti.

Si inapoi la Tel Aviv ca incepea meciul. Inainte de partida, am o interventie de la marginea terenului in jurnalul de stiri. Si apoi urc cu colegul Ion Alexandru la cabina de comentariu sa-i dam bataie. Pe usa cabinei scria PROTV. Dar, cand intram, dam peste unicul si irepetabilul Ilie Dobre, comentatorul radio, care ne intampina cu memorabila interogatie: “cum, ma, si voi aici?”. Ii atragem atentia ca scrie mare pe usa PROTV. Atunci, Ilie al meu vine cu propunerea fatala, sa comentam toti din acea cabina, noi la tv, el la radio. Ceva mai genial? Era o camaruta in care de-abia incapeam cu colegul meu, stadionul era vechi. Ce talmes-balmes s-ar fi creat daca Ilie de la radio se auzea peste noi la tv, noi peste el la radio... Era ca si cum mai veneau niste baieti si le ziceau fotbalistilor de pe teren ca e loc suficient si fac si ei o miuta in paralel.

L-am chemat pe reprezentantul UEFA. Radioul romanesc este singurul din lume care putea trimite un comentator ce nu stie o limba straina. A sunat Ilie pe cineva din Bucuresti si i-a infipt tipului de la UEFA telefonul in ureche. Sa-i explice cineva din Bucuresti celui de la UEFA cum sta treaba la Tel Aviv. L-au scos pe Ilie de acolo cu bodyguarzii.

A fost un meci formidabil facut de Rapid si mai ales de Dani Coman in poarta. Noi ne entuziasmam in cabina la tot ce reusea Rapid. Pe Ilie l-au instalat in mijlocul tribunei de unde comenta in stilul lui inconfundabil. Ma uitam cu emotii cum localnicii aflati in jurul lui il priveau amenintator la strigatele sale de bucurie.

Rapid a castigat. Fericire dupa meci, interviuri, transmisiuni in emisiunea de dupa partida. Am plecat de la stadion la mult timp dupa incheierea meciului. Apoi am aflat ca Ilie a ramas in stadion dupa ce s-au inchis portile si ultimii organizatori au plecat acasa...

Aeroport, momentul plecarii din Israel. Am venit cu 6-7 ore inainte de decolare, stiam ca in Israel e belea cu controalele. Dar ce s-a intamplat mi-a depasit cu mult asteptarile. Pentru ca aveam cutia de comentariu, un mixer de sunet cu casti, cu care, de altfel, mergeam fara probleme la orice meci din straintate, a venit insusi seful securitatii aeroportului si a luat cutia cu el la verificat. Din acest motiv, desi am ajuns la aeroport cu 6-7 ore inainte de ora de zbor, am ajuns in avion dupa aceasta ora oficiala de decolare. Am fost primit cu urale cand in sfarsit am urcat in avion precum personajul din “Argo” cand fugea cu avionul din Iran. Cred ca era si Ilie in avion...