"Du-te, Dica, du-te in istoria Stelei!" Mihai Mironica despre momentul SENZATIONAL de la Kiev: golul lui Dica din Champions League si un comentariu marca inregistrata

Am fost acum 14 ani la Kiev, atunci cand Nicolae Dica a intrat pentru totdeauna in folclorul fotbalului nostru pentru ce a reusit el pe teren, dar si datorita celei mai faimoase expresii rostite de un comentator roman in ultimii 30 de ani. Cand golgeterul de atunci al Stelei a scapat pe un contraatac spre poarta celor de la Dinamo Kiev, colegul meu, Costi Mocanu, a pus toate sperantele, dorintele, trairile noastre in nemuritoarea expresie: “Du-te, Dica, du-te!” Si Dica s-a dus pana in poarta echipei ucrainene, acolo unde l-a lobat superb pe marele portar Shovkovski.

Stadionul Olimpic din Kiev, pe care s-a jucat acea partida memorabila din Champions League, nu era inca renovat. Vechea cabina de comentariu avea atunci un geam rabatat chiar deasupra capetelor noastre. Cand Dica a ajuns in fata portarului in amintita faza, am sarit in picioare, electrizat de moment. Am dat cu capul de acea fereastra, lucru foarte dureros in mod normal. Dar nu era nimic normal in acele clipe. Nu a contat durerea si am strigat un “gooooool” interminabil. Si, cum Steaua conducea detasat in Champions League, dupa un joc fantastic, pe terenul unei echipe de top, am clamat in extaz: “Steaua este din nou una dintre marile echipe ale Europei!”

Nicolae Dica si colegii lui uefantastici, expresie pe care eu am inventat-o in acel an, m-au facut sa rostesc aceasta propozitie pe care niciun stelist, inclusiv cei care-l lovesc acum cu ura pe Dica, nu se gandea s-o conteste. Ba din contra... Intr-o zi, fiind in metrou, am vazut cum cuiva i-a sunat telefonul. Iar soneria lui de telefon era vocea mea strigand la Kiev “Steaua este din nou una dintre marile echipe ale Europei”. La finalul anului, am primit o invitatie la petrecerea fanilor stelisti. M-am eschivat spunand ca nici macar nu sunt stelist. Persoana care m-a invitat atunci a spus ca nu conteaza, ca am avut o atitudine corecta fata de Steaua. Nu am mers la acea petrecere, dar am mers la ceremonia in care Cristian Topescu ne-a oferit lui Costi Mocanu si mie premiul pentru “comentariul anului”.

Stiu insa ca la acea petrecere a fanilor stelisti a fost Gabi Balint. Unul dintre cei care acum ii refuza lui Nicolae Dica acest fapt, ca ar fi jucat la Steaua. Balint, Lacatus si toti separatistii de la cazarma au sarbatorit atunci un an 2006 exceptional al Stelei, un an UEFAntastic. Acum tuturor separatistilor le este jena sa le aduci aminte de acele momente cu ei fericiti pentru ce reusea Steaua. Si vin acum cu cea mai penibila scuza ca toti, absolut toti, mii de separatisti, de la Talpan la Balint si de la ultrasi sudisti la Lacatus au fost atunci pacaliti. Este unul dintre cele mai enigmatice fenomene din istorie, cu mii de oameni prinsi intr-o minciuna mai bine de 10 ani, bucurandu-se alaturi de hotul care le-ar fi furat de sub nas ditamai echipa. De fapt, stim cu totii ca aceasta intoarcere de arme de la cazarma nu e altceva decat defintia ipocriziei.

Apropo, evenimentele de acum din America ne aduc aminte ca sudul are reflexul acesta, al separatismului. Un separatism ignorat insa de UEFA care, in ciuda celor 3 kg de documente duse la Nyon de Talpan, da, acel Talpan care topaia si el de fericire in timp ce Dica marca la Kiev, prezinta si acum generatia UEFAntasticilor ca fiind o echipa a Stelei. A Stelei care exista din ‘47 fara intrerupere.