2014, anul in care un argentinian si un brazilian vor revolutie in fotbalul spaniol! Polii de putere se schimba. Isi vad Real si Barca incheiata dominatia?

Acum nici doua saptamani, intreaga lume a primit vestea vortii unuia dintre cei mai mare antrenori pe care i-a cunoscut fotbalul mondial - Luis Aragones, arhitectul "Furiei Roja", omul care a reusit sa creeze echipa care acum le da fiori reci tuturor adversarilor.

Aragones a fost insa si unul dintre marii fotbalisti/antrenori/suporteri ai lui Atletico Madrid, formatie care incearca de aproape doua decenii sa invinga dominatia rivalei din capitala Spaniei, a Realului, si sa redevina campioana Primerei Division. Doua decenii in care clubul nu a stat pe loc, a cumparat pe bani multi, a vandut pe si mai multi, a castigat doua trofee Europa League si doua Supercupe ale Europei.

Un singur lucru i-a lipsit insa lui Aragones inainte sa inceteze din viata - sa mai vada un trofeu al Primerei in vitrina de pe Vicente Calderon.

Ultimele etape au venit insa, intr-un mod atat de bizar, fix dupa moartea marelui antrenor, cu instalarea lui Atletico in fruntea clasamentului, dupa 59 de etape in care Barcelona a condus fara sa dea vreodata senzatia ca ar putea pierde controlul. Iar acest sir al evenimentelor nu poate decat sa ii trimita pe cei care cred in existenta supranaturalului cu gandul la un singur lucru - ca, intr-un fel ciudat, Atletico a pierdut ceva, si-a pierdut una dintre legende, insa va fi rasplatita la final cu ceva la fel de pretios - titlul mult visat.

Trecand peste cifre si statistici, peste cele 59 de etape in care Barca a dominat, peste sezoanele in care campionatul spaniol a insemnat doar o lupta in doi, Atletico pare in acest sezon mai puternica si mai in forma ca niciodata, iar deja clasicul "El Clasico" nu ii mai aprinde atat de tare pe fani, care asteapta cu nerabdare duelurile directe pe care formatia lui Simeone le va avea cu cei doi granzi.

Blestemati parca sa fie eternii perdanti, sa fie "atat de aproape, dar totusi atat de departe", daca e sa judecam dupa semifinala de Cupa Campionilor pierduta in 1959 in fata Realului sau dupa finala in 1974, fanii rojiblanco au in acest an toate motivele sa spere.

Atletico a trecut prin foc in ultimii ani. De noua ori castigatoare a Primerei, finalista a Cupei Campionilor, echipa a avut parte de o experienta tumultoasa la inceputul anilor 2000, atunci cand s-a vazut nevoita sa petreaca doua sezoane in Segunda, asta dupa ce fanii de pe Calderon avusesera ocazia sa ii vada jucand in tricoul lui Atleti pe cativa dintre cei mai mari fotbalisti ai lumii - Bobo Vieri, Diego Simeone.

Incet, dar sigur, formatia a reusit insa sa isi redobandeasca stralucirea de altadata, totul incepand cu triumful din Europa League, pe care nu multi il anticipau, mai ales cand tragerea la sorti le aducea in fata un Athletic Bilbao in cea mai buna forma, dupa ce umilise United-ul lui Sir Alex.

Atleti s-a scuturat de toate complexele si a reusit in ultimele sezoane sa continue pe o panta ascendenta, care poate culmina cu cel mai mare succes si cu cea mai mare surpriza vazuta de tanara generatie spaniola.

Argumentele unui succes
Istoria nu e deajuns, suferinta nici atat, ar spune unii. Si au dreptate. Dar Atletico este in acest sezon orice altceva, numai formatia care sa accepte infrangerea nu.

Cu un antrenor fantastic pe banca, "El Cholo" Simeone, cel care a reusit sa invinga conceptia careia un fotbalist mare nu poate fi si un antrenor la fel de mare, Atleti pare sa de fi descatusat. Gruparea de pe Calderon a reusit sa opreasca seria de 25 de meciuri fara victorie in fata Realului, datand in 1999. Daca in urma cu 20 de ani isi conducea echipa din teren, Simeone reuseste acum, cu acelasi devotament si cu aceeasi 'sete' sa isi conduca armata catre cele mai aspre batalii, fara sa tina cont de adversar. Atleti este o falanga care are in arsenal doar cuvantul victorie, iar cele 18 victorii obtinute in 23 de partide, dar si faptul ca inregistreaza un golaveraj incredibil vin in sprijinul acestui lucru.

Simeone nu este insa totul. Formatia madrilena a gasit in Diego Costa atacantul care sa ii faca uitati pe Fernando Torres si Radamel Falcao, si care sa aprinda sperantele unui nou trofeu. Prin implicarea sa, prin rautatea si agresivitatea de care da dovada, dar si prin executiile magnifice, Costa pare la fiecare meci dispus sa isi dea ultima suflare pentru echipa sa, asa cum si Diego Simeone o facea candva.

Bate-i cu propriiile arme! Pe langa Diego Costa, atacul madrilenilor il regaseste si pe David Villa. Expulzat de la Barcelona, dupa ce Messi a pus conditia "ori eu, ori el", Villa se afla la a doua tinerete, artizanul succesului sau fiind acelasi Simeone, care a reusit sa-l capacitezela nivel maxim si sa-l faca sa uite de lunga perioada de inactivitate.

Banca tehnica si atacul sunt insa doar o parte a unei formatii coplete. Atletico are in acest sezon un lot extrem de echilibrat, in care apararea, formata din fotbalisti cu mare experienta, ajunsi la 27, 28 sau 29 de ani, si mijlocul fantezist, in care tanarul Koke reuseste sa se inteleaga perfect cu mult mai experimentatii Tiago sau Gabi, arata ca un grup unit in jurul aceluiasi obiectiv poate sa invinga un grup care surprinde prea multe individualitati.

Cifrele lui Atletico in acest sezon
Madrilenii au reusit turul de campionat si in putinele meciuri din retur sa bifeze 18 victorii din 23 posibile, intre care si revansa savuroasa in fata Realului. In celalalt meci important, derby-ul cu Barca, Atletico nu a pierdut, inregistrand un 0-0.

Cu 56 de goluri marcate, 20 doar de Diego Costa, Atleti le sufla in ceafa rivalilor mult mai bogati, ale caror nume apar in fiecare zi pe primele pagini din AS si MARCA. De cealalta parte, madrilenii au cea mai buna defensiva, incasand doar 16 goluri in 22 de partide, fata de cele 24 incasate de "dusmanii" de pe Bernabeu.

Avand argumentul meciurilor directe, al apararii greu de penetrat si al atacului letal, Atletico nu mai este o echipa de loseri, ci o formatie care isi tine destinul in propriile maini.

Un "Arsenal" al Spaniei?
Ultima saptamana a readus insa in atentie latura mai putin placuta a echipei, cel putin din punctul de vedere al suporterilor rojiblanco. Angrenati in lupta pentru Primera, cei de la Atleti visau si la o victorie a Cupei Spaniei, a doua la rand. Venind dupa un 4-0 sec cu revelatia de anul trecut, Real Sociedad, Diego Costa, Koke si noul transferat Diego Ribas (ex-Wolfsburg), cel care a mai jucat pe Calderon in sezoanele trecute, mergeau plini de incredere pe Bernabeu.

Realului lui Ancelotti si Ronaldo a reusit, cu toate acestea, sa arate ca Atletico ramane o echipa fara experienta meciurilor cu adevarat mari. Un 3-0 sec aplicat de Pepe, Jese si di Maria i-a pus pe ganduri pe fani, pentru ca mai apoi, ultima etapa din campionat sa aduca inca un soc.

Asa cum Arsenalul lui Wenger, "gasca nebuna" a francezului, este cunoscut pentru fluctuatiile de forma, fiind in stare sa castige un meci cu 5-0, iar in urmatoarea etapa sa piarda la aceeasi diferenta, Atleti a "reusit" sa se incurce pe terenul Almeriei, formatie aflata pe locul 13.

Mai mult, Atletico a pierdut inca o data in aceasta saptamana in fata Realului, Cristiano si ai sai reusit sa se califice in finala Cupei dupa inca un rezultat de 2-0.

Cu trei infrangeri consecutive, 7 goluri primite si niciunul inscris, ramane de vazut cum va reusi Diego Simeone sa gestioneze aceasta situatie grea, luna februarie venind si cu dubla din optimile Ligii Campionilor, impotriva marelui AC Milan, si el insa doar o umbra a echipei de altadata.