Bansko si cum am ajuns sa ii invidiem pe castravetari!
Sporturi de iarna
Bansko in 1999 era un fel de Ranca a Bulgariei. S’au trezit niste nemti destepti si niste britanici speculativi sa viseze ca dintr’un satuc cu vedere mijto spre niste stanci se poate face o viitoare statiune.
Si doar ii stiti pe astia din Vest? Se apuca de treaba cand au o idee fixa, da’ buna. In 2003 deja aveau noile gondole prin munti, o serie de hoteluri si pensiuni si inca una nesfarsita parca de cladiri in constructie.
Logic, in 2008 Banso a intrat in circuitul Cupei Mondiale de ski, cu o etapa care se tine deobicei prin ianuarie.
.jpg?fm=jpg&q=80&fit=max&crop=3438%2C2569%2C0%2C0&w=190)
Despre statiune:
Km de partii: 70
Instalatii de teleferic: 14 (1 gondola, 7 telescaune, 6 teleschi)
Zapada garantata: Decembrie – Aprilie (sezonul tine uneori pana pe 15 mai)
Restaurante (doar pe partie): 6
Partiile:
Prima treaba care o sa va suprrinda la Bansko e ca numarul de partii e mai mare decat toata Valea Prahovei la un loc. Apoi, ca sunt perfect pozitionate – al nabii nemti – astfel incat soarele nu prea se balaceste in zapada care ne intereseaza, ci doar in cea de pe versantii neutilizati.
Pentru ca nu putem sa zicem de bulgari ca au facut ceva perfect, tre’ sa ma iau de ei pe motiv de inlantuirea telescaunelor. De pe la 1600, unde te lasa cea de’a doua gondola, ai o multime de optiuni de urcare insa nici un telescaun nu te aduce atat de sus incat coborarea sa fie lunga cat sa o simti. Asa ca, in general, ai de legat 2 telescaune pana in varf.
Acolo – daca nu bate vantul sa te scoata din boots – o sa realizezi ca Valea Prahovei e de fapt un loc de promenada, nu o inlantuire de statiuni de ski.
Cea mai mijto:
Daca zapada e brici, ridic ambele maini pentru numarul 4. O recomand in viteza la final de zi cand e aproape pustie si cand speri sa mai prinzi inca o tura de telescaun. Are bucati abrupte si largi si iti lasa si doua optiuni: la jumate te urci imediat intr’un telescaun fara ‘coada” sau continui in jos, pana spre 1600.
Drumul e lung si pentru ca versantul e neprotejat de padure absolut deloc, nu se fac damburi, iar zapada e mai mereu semi-inghetata. Ii avantajeaza – la pariurile ad-hoc – pe skiori insa un placar cu tupeu se va simti foarte bine.
Ce trebuie sa retii: nu te aventura prea mult spre partea dreapta! Ajungi intr’o zona care arata off-piste da’ nu e. E pur si simplu un perete de stanca, aproape impracticabil si periculos. E destul de lunga, asa ca te poti bucura de fiecare derapaj si fiind rosie, nu te plictiseste cu monotonia. Pentru ca se poate termina direct in crasma de la 1600 e brici pentru tura de dinainte de pranz (desi iti recomand un restaurant mai sus ca ala de la baza prea e plin de popor).
Cea mai populara:
E una albastra, evident! Indiscutabil No5, care e chiar o partie foarte faina, daca o incerci in prima ora a dimineatii. Altfel e ca pe bulevard, unul care scoate la iveala prea multi incepatori, damburi spre final de zi si bucati de iarba sau gheata. Partea faina e ca are bucati in care serpuieste prin padure si vantu’ poate sa bata cat are chef. In plus, comunica usor cu No 10 si poti oricand sa variezi pasajele.
Ce trebuie sa retii: daca iti place off-piste-ul poti incepe pe No5, da’ iesi repede printre copaci in No1. Acolo iti alegi fix printre ce brazi sa faci slalom – bine, bine, sa reformulez: atentie sunt destui copaci asa ca e destul de periculos daca nu esti foarte stapan pe fiecare miscare – si unde sa mai incerci o saritura cat sa te vada blondele de pe “bulevard”.
Cea mai lunga:
Combinatia numerelor mari iti asterne la picioare un drum de 45 de minute, unde plimbarea in parc e imbarligata cu adrenalina unei bucati negre. Din “11″ in “10″ in “12″ spre “15″, prin “2″. E greu de tinut minte, insa inlantuirea e naturala.
Ce’ar fi de retinut: Daca nu e zapada buna la baza, vei da peste bucati cu noroi. Da’ cum nu cred ca ti’e jena sa te murdaresti, nu’ti face griji. Cand esti insa pe placa, mai ales pe “2″ vei fi nevoit sa’ti scoti placa din picioare. Iar daca esti incepator, e o bucata de 200m neagra, cam abrupta.
In plus, aproape de baza, partia curge pe un fost drum forestier. E lina, asa ca acolo se aduna lumea si, evident!, si gheata. E un slalom misto, ca un joc pe calculator, insa poate fi dureros daca nu bagi de seama bucatile care lucesc in soare.
Ce mi-a placut / displacut la Bansko:
1. Domnilor, vestea buna e ca mai totul e ieftin ca braga. Cazarea poate ajunge in afara “sarbatorilor” la 15E / persoana cu mic dejun si cina inclusa. Capacitatea de cazare a statiunii e imensa, asa ca aproape ca poti merge lejer acolo sa cauti pe loc un acoperis de’asupra capului.
2. Serviciile sunt incomparabil mai bune decat pe valea Prahovei. Iar noua gaselnita a cabanierilor e minunata pentru cei care beau vin fiert pe partie: gratis te duc la partii cu microbuze la ora la care ai chef si te iau daca ii suni de la baza. Plus ca deja au invatat bucati de romana …
3. Mancarea e brici! Sunt influente macedonene asa ca toate “platouasele” si mancarurile in oale de lut sunt delicioase. Cu muzica e o problema: oamenii sunt pe “populara” constant
4. In weekend si in apropierea sarbatorilor de iarna e coada la gondelele care te urca pe munte. Sfatul meu e sa mergi devreme, pe la 8 jumate dimineata, sau daca ai golanit peste noapte, dupa 11, sa nu pierzi vremea in coada. Aici intervine diferenta fata de Austria, unde cozile sunt rare si mai vioaie.
5. Sa nu te bucure Amstelul local. Nu seamana cu cel de la “mama lui”.
6. Pe partie sa mananci la cele mai de sus cabane: sunt doua la cam 2000m altitudine. Atmosfera e misto, mancarea gustoasa si evident preturile mici. Iar bronzul e formidabil dupa o ciorba.
7. Drumul pana la Bansko se face in medie in 7 ore din Bucuresti. Dupa Sofia e Blagoevgrad si apoi un drum de munte. Daca va prinde insa vreo iarna grea si la bulgari se aude acelasi refren: “e totul blocat ca n’ea luat prin surprincere”. In plus, neaparat lanturi in protbagaj ca smecherii de politisti fac controale dupa ce in prealabil merg mana in mana cu benzinariile sa nu mai gasesti nimic pe rafturi.
Rezultatul: nu te lasa pana nu cupmeri de undeva. “Undeva” inseamna la negru adica: de 3 ori peste pret. Profitul se face 50%-50% cu benzinariile …
8. Sunt destule pub’uri si taverne prin zona. Io zic sa le incercati cu incredere pe toate . Multe sunt deja gatite pentru turistii cei mai darnici: nemtii si britanicii. Sa nu va mirati, deci, cand o sa dati peste crasme pur nemtesti in inima orasului.
9. Inchiriatul de schiuri e ieftin. Evident, mai ieftin decat pe Valea Prahovei. Cu 50E esti boier 6 zile in unele centre de inchiriat.
10. Daca va permite buzunarul, in loc sa investiti 15E / noapte / persoana pentru o pensiune de 3 stele curata si buna (cu demipensiune), puteti incerca la 18-20E locuri cu saune si jacuzzi. Oricand si oriunde o sauna te ajuta dupa efortul de pe partie!
Unde am stat?
Uite aici. 3 stele, bun la bani, cu crama misto la subsol. Patronu’, dupa cateva sticle de vin, a dansat pe CD’ul cu Loredana, singurul pe care l-au gustat, ca deh!, e muzica populara. Atat de mult l-au gustat incat l-au pus de doua ori doar ca sa filmeze cu celularu romancele cum dansau nebuneste.
Urmăriți SPORT.RO și pe Google News
